Vera Samsonova

Sfânta Muceniță Vera Samsonova a fost învățătoare și epitropul bisericii Piatnițkaia din Kasimov, în regiunea Reazan. A murit în lagăr la 14 iunie 1940, cu două săptămâni înainte de sfârșitul pedepsei.

S-⁠a născut la 17 august 1880, în satul Veriaevo din ținutul Elatma, gubernia Tambov, în familia lui Nicolae Samsonov, supraveghetorul unei case de arest. A terminat cu distincție gimnaziul de fete din Kasimov și a fost învățătoare până când conținutul predării a ajuns în conflict cu credința ei, după ce puterea a trecut la cei fără de Dumnezeu. Credincioasă și luminată, era plină de râvnă pentru tot ce ține de Biserică. La sfârșitul anilor douăzeci a fost aleasă epitrop al bisericii Piatnițkaia, din mănăstirea Kazanului, de atunci închisă.

În vara anului 1935, NKVD a arestat preoți și mireni care cinsteau pe fericita Matrona din satul Anemniasevo și mormântul țareviciului Iacov, mort în secolul al XVII-⁠lea și îngropat în mănăstirea Kazanului. A fost arestată și Vera, la 28 iunie, și închisă la Butîrki, în Moscova. În caracterizare i s-⁠a scris că e „religioasă până la fanatism”, că ține lecții de Lege a lui Dumnezeu și că împarte prescuri credincioșilor. La interogatoriu a spus că cinstește mormântul țareviciului de dinainte de revoluție, că se roagă acolo și uneori ia parte la parastasele slujite de preotul Nicolae Pravdoliubov, că i-⁠a trimis un pachet fericitei Matrona fără să o cunoască personal și că nu e de acord cu puterea sovietică în privința credinței, a bisericilor închise, a arestării celor nevinovați și a despărțirii școlii de Biserică. A recunoscut că, după plecarea din școală, a predat în taină Legea lui Dumnezeu, în casele părinților. Despre bolnavii de la mormânt a spus că se ruga cu ei și îi ungea cu untdelemn din candelă. Nu s-⁠a recunoscut vinovată de acuzația de contrarevoluție.

Ancheta s-⁠a încheiat la 16 iulie, fără dovezi. La 2 august 1935 Consfătuirea Specială a NKVD a condamnat-⁠o la cinci ani de lagăr, iar la 30 august a ajuns într-⁠un lagăr al Combinatului Marea Albă-⁠Baltică. Munca grea i-⁠a slăbit sănătatea. La 19 februarie 1940 a fost pusă în infirmeria centrală de la Vecerakșa, iar la zorii zilei de 14 iunie 1940 a murit.

Sfânta este pomenită la 14 iunie și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 23 iunie în Soborul sfinților din Reazan, la 23 august în Soborul noilor mucenici și mărturisitori de la Solovețki și la 1 noiembrie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai pământului Kareliei.