Sari la conținut

Sfântul Mucenic

Victor din Mesukevi

Creștin din Mesukevi, mucenicit pentru credința în Hristos.

Prăznuire
15 apriliestil vechi 28 aprilie
Epoca
secolul XI
Locul
Kartli

Viața

Sfântul Mucenic Victor din Mesukevi (din Georgia) a fost unul dintre cei șaptesprezece georgieni din suita Sfântului Sucie, arși de păgâni pe muntele Sukaketi, în secolul al II-⁠lea.

Sucie și cei șaisprezece însoțitori ai lui erau mari dregători la curtea stăpânitorului Albaniei caucaziene. Însoțind-⁠o pe fiica acestuia, Satenika, soția regelui armean Artaxar (88-123), au ajuns la Artașat, vechea capitală a Armeniei. Acolo predica grecul creștin Hrisos, luminat și hirotonit preot de Sfântul Apostol Tadeu. Dregătorii au crezut în Mântuitorul și au hotărât să-⁠și închine viața lui Dumnezeu. Toți cei șaptesprezece l-⁠au urmat pe Hrisos în Mesopotamia, unde, la botezul în apele Eufratului, au fost învredniciți să-⁠L vadă pe Domnul Slavei. La locul botezului au ridicat o cruce cinstită și au numit-⁠o „Crucea Bunei Vestiri”. Hrisos le-⁠a dat nume noi: cel mai în vârstă a primit numele Sucie (în loc de Bagadras), iar ceilalți Andrei, Anastasie, Talale, Teodorit, Ivhirion, Iordan, Condrat, Lucian, Mimnenos, Nerangios, Poliecht, Iacov, Foca, Domentian, Victor și Zosima.

După mucenicia lui Hrisos, Sucie a devenit povățuitorul frăției, care s-⁠a mutat pe muntele Sukaketi, lângă satul Bagrevandi, și a trăit acolo în nevoință aspră, cu verdețuri de munte și apă de izvor. Noul stăpânitor al Albaniei păgâne, Datianos, a aflat și l-⁠a trimis pe Barnaba cu ostași să-⁠i întoarcă la curte și la credința de odinioară. Ei au respins toate îndemnurile. La porunca lui Barnaba, Sucie și însoțitorii lui au fost țintuiți de pământ în chip de cruce și arși. Murind, Condrat, apoi și ceilalți, au cântat psalmul al 21-lea. După ardere, trupurile le-⁠au fost tăiate și împrăștiate pe tot muntele Sukaketi, de unde le vine numele de mucenici „din Mesukevi”. Aceasta s-⁠a petrecut în anul 123 (după alte date, 130; un manuscris atonit din secolul al XI-⁠lea al mănăstirii Iviron arată anul 100). Rămășițele lor au stat neîngropate și neputrezite până în veacul al IV-⁠lea, când creștinii din partea locului le-⁠au pus în sicrie; numele sfinților s-⁠au aflat scrise pe stâncă. Sfântul Grigorie Luminătorul Armeniei a zidit acolo o biserică și o mănăstire, iar mai târziu a ieșit un izvor tămăduitor.

Sfântul Victor este pomenit la 28 aprilie și, după stilul nou, la 22 noiembrie (dată mobilă) în Soborul sfinților din Alania.

Prăznuiți în aceeași zi 15 aprilie