Vilibald de Eichstätt

Începuturile

Sfântul Ierarh Vilibald de Eichstätt s-⁠a născut în Wessex, la 21 octombrie, în jurul anului 700, și a ajuns primul episcop de Eichstätt, în Bavaria. Tatăl lui, Richard Pelerinul, era căpetenie în Wessex, iar mama, Wuna, se spune că era sora Sfântului Bonifaciu. Fratele lui era Sfântul Vinibald, iar sora, Sfânta Walburga. Viața lui se cunoaște mai ales din Hodoeporicon (Itinerarul), scris în veacul al VIII-⁠lea de Huneberc, o călugăriță anglo-⁠saxonă din Heidenheim care îl cunoscuse personal, după dictarea lui Vilibald dinainte de moarte.

La trei ani s-⁠a îmbolnăvit greu, iar părinții, rugându-⁠se, au făgăduit să-⁠l dăruiască vieții monahale dacă va scăpa. Copilul a rămas în viață și la cinci ani a intrat în mănăstirea benedictină de la Waldheim, unde l-⁠a crescut egumenul Egwald.

În 721 a plecat în pelerinaj la Roma, împreună cu tatăl și cu fratele său. Au trecut prin Rouen și au ajuns la Lucca, unde tatăl s-⁠a îmbolnăvit și a murit. Vilibald și Vinibald au mers mai departe până la Roma, unde au vizitat bazilicile Lateran și Sfântul Petru; acolo ambii s-⁠au îmbolnăvit greu, dar s-⁠au tămăduit. În 724 Vilibald a pornit pe mare spre răsărit, prin Sicilia și Grecia, și a ajuns în Asia Mică, la Efes, unde a văzut mormântul Sfântului Evanghelist Ioan. A trecut apoi prin Cipru și Siria și, între 723 și 727, a străbătut Țara Sfântă: Nazaretul, Betleemul, Egiptul, Cana, Capernaumul și Ierusalimul, unde a ajuns la 11 noiembrie 725. A mers la Marea Lavră a Sfântului Sava și în multe alte locuri. A fost cel dintâi englez cunoscut care a vizitat Țara Sfântă.

Pe drumul de întoarcere a rămas aproape doi ani la Constantinopol, într-⁠o chilie lângă biserica Sfinților Apostoli, și a vizitat Niceea. Apoi a plecat spre Sicilia și a ajuns la Napoli, după aproape șapte ani de la plecarea din Italia.

Vilibald a intrat la mănăstirea benedictină de la Monte Cassino, unde a rămas peste zece ani (în jur de 729 până în 739) și a lucrat ca sacristan, decan și portar, povestind obștii călătoriile sale. În 738 Bonifaciu a cerut papei Grigorie al III-⁠lea să-⁠l trimită ajutor în misiunea din Germania. La Eichstätt a fost hirotonit preot de Bonifaciu la 22 iulie 741. În 742 a întemeiat împreună cu Vinibald mănăstirea dublă de la Heidenheim, al cărei întâi egumen a fost Vinibald, iar după moartea lui, Walburga a devenit prima stareță. În 746 Bonifaciu l-⁠a sfințit episcop de Eichstätt. Aici i-⁠au avut roade cele mai mari strădanii misionare. A păstorit mai bine de patru decenii, locuind în mănăstire și primind oaspeți din toată Europa, care veneau să audă despre călătoriile și viața lui monahală.

A adormit în jurul anului 787. Racla sa se află în catedrala din Eichstätt, unde sunt păstrate trupul și moaștele aduse din călătorii. Biserica Catolică îl prăznuiește la 7 iulie, iar calendarul ortodox îl pomenește la 7 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), pe stil nou.