Viton de Verdun

Sfântul Ierarh Viton de Verdun (numit și Vanne sau Vaune) a fost monah în tinerețe și a ajuns, prin regele Clovis I, episcop al Verdun-⁠ului, între 500 și 525; a adormit în jurul anului 525. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.

În războiul franco-⁠roman din 486, după biruința francilor la Soissons, Verdun a refuzat să se predea și a fost asediat de Clovis. Episcopul Firmin a murit în timpul asediului, iar cetățenii l-⁠au trimis la rege pe preotul cinstit Euspiciu. Clovis a vrut să-⁠l facă episcop, dar acesta a refuzat și a propus pe nepotul său, monahul Viton, pe care regele l-⁠a primit. Viton a convertit pe toți păgânii din împrejurimi și era cunoscut pentru minuni; legenda spune că a înecat în Meuse un balaur, imagine obișnuită a luptei cu păgânismul. A întemeiat și un colegiu pentru preoți. A fost îngropat la biserica Sfinților Petru și Pavel.

A fost cinstit ca sfânt îndată după moarte, iar în jurul anului 850 urmașul său Hatton l-⁠a canonizat. O biserică închinată lui exista la Verdun încă din 701; în 952 s-⁠a înființat pe același loc mănăstirea benedictină Saint-⁠Vanne, ale cărei ruine se află azi în citadela orașului. În 1147 papa Eugen al III-⁠lea a mutat solemn oasele sale în catedrala nouă; moaștele s-⁠au pierdut între timp.

Este pomenit la 9 noiembrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).