Vivian din Sevastia

Sfântul Mucenic Vivian din Sevastia este unul dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia, ostași creștini înghețați în lacul din Armenia în jurul anului 320, în vremea împăratului Liciniu.

În 313 împăratul Constantin cel Mare a semnat legea libertății credinței, o lege pe care a semnat-⁠o și Liciniu, dar în ținuturile lui prigoana a continuat. În jurul anului 320, în orașul Sevastia din Armenia stătea o oaste romană, în care se aflau patruzeci de ostași creștini din Capadocia. Comandantul Agricolau i-⁠a silit să jertfească idolilor, dar ei au refuzat. Au fost arestați și duși legați la un lac din apropierea orașului. Era iarnă și se însera. Ostașii au fost puși dezbrăcați pe gheață. Gerul cumplit le-⁠a strâns mădularele, iar pe țărm, ca ispită, fusese pusă o baie caldă: cine voia să-⁠și scape viața trebuia să spună paznicului că s-⁠a lepădat de Hristos. Toată noaptea ostașii au îndurat gerul cu curaj, încurajându-⁠se și cântând imnuri.

Dimineața, unul dintre ei n-⁠a mai putut răbda, a ieșit din lac și a fugit spre baie, dar, atingându-⁠l aerul cald, a căzut mort. Curând paznicul Aglaie a văzut o lumină nepământească deasupra mucenicilor rămași în lac, a mărturisit că e creștin, s-⁠a dezbrăcat și s-⁠a alăturat celor treizeci și nouă. Chinuitorii, venind, i-⁠au găsit nu înghețați, ci parcă încălziți. Atunci le-⁠au zdrobit gambele cu ciocane și i-⁠au aruncat în foc, iar oasele arse în râu. După trei zile mucenicii i s-⁠au arătat episcopului Petru al Sevastiei și i-⁠au povestit nevoința; episcopul le-⁠a adunat oasele și le-⁠a îngropat cu cinste. Numele lor s-⁠au păstrat, între ei Vivian. Pomenirea celor patruzeci este între cele mai cinstite sărbători; în ziua lor, 9 martie (stil vechi), se dezleagă postul Păresimilor și se săvârșește Liturghia Darurilor înainte sfințite.

Sfântul Vivian este pomenit la 22 martie, în stil nou, adică 9 martie pe stil vechi.