Vladimir de Rjev

Sfântul Binecredincios Vladimir de Rjev a fost cneaz, fiul lui Mstislav cel Viteaz și frate al lui Mstislav Mstislavici Udalîi, și întemeietor al cetății Rjev, numită în vechime Rjeva Vladimirova, după numele lui.

Este cinstit din vechime la Rjev, împreună cu soția sa, Binecredincioasa Agripina. Au fost îngropați în catedrala orașului, unul lângă altul, și până în 1745 mormintele lor au avut raclă. După tradiție, fântâna de lângă catedrală a fost săpată de cneaz. Alte izvoare îl dau ca fiu al lui Vsevolod Cuibul Mare.

Cronicile spun puțin. În 1180, pe patul de moarte, tatăl a încredințat tânărul cneaz voievodului Boris Zaharici. În 1208, Vladimir era cneaz la Pskov, conducea pe pskoveni și novgorodeni în lupte cu lituanienii și, la porunca fratelui său mai mare, Mstislav, apăra Velikie Luki, care apoi l-⁠au socotit cneazul lor. În 1213 a fost izgonit din Pskov și a condus un timp o mică stăpânire în Letonia, unde în cinstea lui s-⁠a numit orașul Valmiera. Cu înrâurirea lui s-⁠a făcut pace între episcopul Livoniei și cneazul de Polock. Din 1214 a domnit din nou la Pskov. Frații Mstislavici au arătat, pe lângă măiestrie militară și vitejie, și milă față de cei învinși. În 1216 a luptat alături de Mstislav, între altele în expediția spre Rjev și la lupta de la Lipița. În 1217, după plecarea lui Mstislav din Novgorod spre sud, la Halici, moștenirea Toropețului a fost împărțită, iar Vladimir a primit partea răsăriteană, cu Rjev. În 1226 a apărat iar ținuturile Toropețului și Smolenskului, deci și Rjevul, de lituanieni, în lupta de la Usviat. Aceasta e ultima lui amintire în cronici.

În veacul al XVI-⁠lea, orașul a început să se numească Rjeva Vladimirova, spre deosebire de Rjeva Pustaia de la nord-⁠vest, și poate că de atunci datează cinstirea locală a cneazului și a cneaghinei. Cinstirea veche e dovedită și de numele orașului, și de tradiția după care, și după moarte, sfântul se arăta pe un cal alb și apăra cetatea de oștile străine. Pe icoane, cneazul Vladimir și cneaghina Agripina sunt zugrăviți împreună, stând în rugăciune în fața Mântuitorului pe nor. Cneazul are capul descoperit, cu păr buclat pe umeri, barbă scurtă, și poartă o ferezie roșie căptușită cu blană; cneaghina poartă o mantie roșie și o năframă albă, iar sub ele haine verzi cu podoabe de aur.

Sfântul este pomenit la 18 iulie (dată mobilă, în stil nou), în Soborul sfinților din Tver.