Vladimir Moșcianski

Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir Moșcianski a fost protoiereu în gubernia Tver și a murit în închisoarea din Vîșni Voloceok la 7 septembrie 1938, la vârsta de șaptezeci și doi de ani, după arestarea din februarie.

Familia și slujirea

S-⁠a născut la 15 iunie 1866, în satul Zaborie din ținutul Vîșni Voloceok, în familia protoiereului Dimitrie Konstantinovici Moșcianski, care a slujit întâi la Zaborie și apoi la biserica Sfântului Ilie de la cimitirul Piatnițkoe din Vîșni Voloceok. Mama, Ana, fiică de preot, a rămas de timpuriu văduvă; foarte evlavioasă, hrănea pe toți săracii, iar la moartea ei au venit toți să o petreacă. A terminat seminarul din Tver, s-⁠a căsătorit cu Eudochia, fiica preotului Ioan Dmitrievski, și a fost hirotonit diacon la biserica din satul Rogaciovo, ținutul Rjev. Au avut o fiică, Olga, și trei fii, Vladimir, Alexandru și Nicolae; Eudochia a murit la nașterea ultimului copil, iar sora ei nemăritată, Alexandra Ivanovna, a ajutat la creșterea lor. Apoi a fost hirotonit preot la biserica Adormirii din satul Spasskoe, ținutul Kașin, și mai târziu ridicat protoiereu, și a slujit acolo până la prigoană.

Enoriașii îl iubeau pentru blândețe, mărinimie și grija față de nevoiași. Cu toată sărăcia, împărțea celor lipsiți, uneori și ultimul ban. Când a ajuns mai târziu la Vîșni Voloceok și a locuit lângă muncitorii fabricii, aceștia, după ce își cheltuiau salariul, veneau să împrumute de la el; Alexandra Ivanovna spunea că nu vor mai da banii înapoi, dar el le dădea oricum. Își petrecea viața în rugăciune și post. Dimineața, când nu erau slujbe, se ruga mult, iar în timpul liber citea Scriptura. În anii de boală, doctorii i-⁠au dat un medicament care trebuia luat cu lapte, dar în miercuri și vineri nu-⁠l lua, ca să nu rupă postul.

Anii din Vîșni Voloceok

În 1924 autoritățile au închis biserica din Spasskoe și au luat casa parohială. S-⁠a săvârșit ultima slujbă, cu biserica plină, toți în genunchi, mulți plângând. Tot parohia l-⁠a petrecut pe jos treizeci de kilometri până la Kașin. De acolo s-⁠a mutat la Vîșni Voloceok, în casa tatălui său, mort între timp. Copiii l-⁠au rugat să nu mai slujească, de teama prigoanei, dar nu a primit. A slujit la Catedrala de Iarnă și a umblat prin oraș în rasă. În ziua de marți se citea acatistul la catedrala din Kazan, miercuri acatistul Sfântului Pantelimon în biserica Sfintei Treimi, joi cel al Sfântului Nicolae. Nu lipsea de la niciuna. Când vârsta și bolile l-⁠au ținut acasă, ieșea în stradă cu nepoata Olga, rămasă la el la opt ani după moartea mamei, și spunea, ascultând clopotele: „Asta sună la Kazan, asta la Sfânta Treime, asta la Sfântul Nicolae”. Pe nepoată a învățat-⁠o el însuși, întâi rugăciunile. Când Olga a venit acasă de la școală cu un cântecel batjocoritor despre popi, el nu a spus decât: „Te-⁠ai gândit, Olia, că bunicul tău e preot?”, iar ea a căzut în genunchi, cerându-⁠i iertare. În sâmbetele morților slujea parastas la cimitirul Piatnițkoe, dar mai întâi mergea la un alt loc, încă fără morminte, ca și cum i s-⁠ar fi descoperit că va fi îngropat în mormânt de închisoare.

Arestarea

În 1937-1938 au început prigoanele grele. Înainte de Întâmpinarea Domnului, la 13 februarie 1938, trei oameni ai NKVD au venit la casa lui, au făcut percheziție și l-⁠au arestat, luând lingurițe și lingurile de argint, ceasul, o brățară de aur și crucile. La închisoare, medicul a găsit la vârsta de șaptezeci și doi de ani scleroză a inimii și slăbiciune bătrânească. Martori „de serviciu”, între ei și un preot renovaționist, au spus că nu e înscris, că slujește numai la marile sărbători, că ar fi numit constituția înșelătorie și că ar fi vorbit în batjocură despre savanții sovietici. La interogatoriu, preotul a negat orice agitație contrarevoluționară, a recunoscut doar o discuție în care apărase părerea lui despre un savant, nu cu scop politic, și a refuzat să se recunoască vinovat. A murit în închisoare la 7 septembrie 1938 de pe urma condițiilor grele.

Sfântul este pomenit la 7 septembrie și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 18 iulie (dată mobilă) în Soborul sfinților din Tver.