Vladimir Terentiev

Sfântul Mărturisitor Vladimir Terentiev a fost egumen al mănăstirii Zosima din Smolensk și a murit în exil, în Kazahstan, la 3 martie 1933.

S-⁠a născut în 1872, în satul Șibanovo din ținutul Pskov, în familia țăranului Terentie Terentiev, și a fost botezat Vasile. La 15 august 1898 a intrat în pustia Sfântului Paraclit din ținutul Aleksandrov, gubernia Vladimir. La 25 mai 1901 s-⁠a mutat în pustia Zosima din Smolensk, unde a lucrat ca învelitor și zugrav. La 28 martie 1907 a fost tuns în monahism cu numele Vladimir. La 31 mai 1912 a fost mutat la mănăstirea Duhului Sfânt din Țarițîn, eparhia Saratov, ca ajutor de trezorier. La 30 iulie 1912 a fost hirotonit ierodiacon, la 5 august ieromonah, iar la 8 august a fost numit pe timp limitat egumen al mănăstirii. De la 14 aprilie 1917 s-⁠a întors la pustia Zosima. În 1923 a fost ridicat egumen. În același an pustia a fost închisă de atei și prefăcută în artel agricol; el a rămas în ea până la desființarea din 1927, apoi s-⁠a așezat la Serghiev Posad și a lucrat la oameni ca învelitor.

La sfârșitul lui 1929 și începutul lui 1930 puterea sovietică a reînnoit prigoana. Toate mănăstirile erau închise, iar monahii și monahiile se împrăștiaseră prin orașe și sate, dar și în afara zidurilor duceau o viață monahală, trăind din lucru de mână și slujind în bisericile rămase deschise. În aprilie-⁠mai 1931 OGPU a arestat monahii și monahiile din regiunea Moscova, învinuindu-⁠i că s-⁠ar fi unit într-⁠o organizație bisericească-⁠monarhistă, sub steagul apărării credinței, care ar fi desfășurat muncă antisovietică. În total au fost arestate șaizeci de persoane.

Egumenul Vladimir a fost arestat la 5 aprilie 1931 și, după o scurtă interogare la Zagorsk, închis la Butîrki. La 1 mai, când i s-⁠a citit învinuirea, a spus că i s-⁠a întâmplat să vorbească credincioșilor despre Antihrist, dar în glumă, căci data venirii lui nu o știe nimeni, iar puterea sovietică nu o socotește semn al lui; că ea a fost îngăduită de Dumnezeu spre pedeapsa poporului rus pentru păcate și spre înțelepțire, și că nu se recunoaște vinovat, nefăcând parte din nicio organizație antisovietică. La 6 iunie 1931 Colegiul OGPU l-⁠a condamnat la cinci ani de exil. A murit în exil în Kazahstan la 3 martie 1933 și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Sfântul este pomenit la 3 martie (dată mobilă) și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 11 iulie (dată mobilă) în Soborul sfinților din ținutul Volgograd, la 6 iulie în Soborul sfinților din Vladimir, la 5 septembrie (dată mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, la 1 octombrie în Soborul noilor mucenici ai ținutului Vladimir și la 10 decembrie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori din Radonej.