Vsevolod al III-⁠lea

Sfântul Binecredincios Vsevolod al III-⁠lea, numit Cuibul Mare, a fost mare cneaz al Vladimirului din 1176 și a trecut la Domnul în 1212. Biserica îl cinstește între binecredincioșii cneji.

Pe numele de botez Dimitrie, era fiul lui Iuri Dolgoruki și frate mai mic al lui Andrei Bogoliubski. Porecla de „Cuibul Mare” o datorează marii sale familii: doisprezece copii, între ei opt fii. În 1162 a fost alungat de Andrei împreună cu mama și frații săi și a plecat la Constantinopol, la împăratul Manuil; s-⁠a întors la cincisprezece ani și s-⁠a împăcat cu fratele său. După uciderea lui Andrei, în 1174, și moartea fratelui Mihail, în 1176, s-⁠a luptat singur pentru putere cu nepoții săi, i-⁠a înfrânt și a ajuns mare cneaz.

Cnezatul Vladimir a atins sub el culmea puterii. S-⁠a sprijinit pe orașele noi (Vladimir, Pereslavl-⁠Zalesski, Dmitrov, Gorodeț, Kostroma, Tver) și pe o nouă pătură socială, nobilimea. Autorul „Cântecului oastei lui Igor” îl numește mare cneaz și spune că oastea lui poate „stropi Volga cu vâslele și goli Donul cu coifurile”.

A fost canonizat ca binecredincios; se pomenește la 15 aprilie (28 aprilie după calendarul nou) și, în Soborul sfinților din Vladimir, la 23 iunie (6 iulie după calendarul nou). Mormântul lui din catedrala Adormirii a fost deschis în secolele al XVI-⁠lea, al XVII-⁠lea și în 1869, în încercările de a-⁠l canoniza, și a fost găsit plin de oase de cincisprezece oameni.