Vucico Ioksimovici

Vucico Ioksimovici (1868-1916), numit sfântul mucenic din Surdulica, a fost profesor de matematică și fizică și director de liceu, ucis de ocupanții bulgari în ianuarie 1916, la Surdulica, în sudul Serbiei. A fost canonizat în mai 2017 de Biserica Ortodoxă Sârbă între cei uciși de ocupanții bulgari în Primul Război Mondial; se pomenește la 16 mai (29 mai după calendarul nou).

S-⁠a născut la 7 ianuarie 1868 (după calendarul nou), în satul Virovo, din Principatul Serbiei, din mama Elena și tatăl Petru, și a rămas curând orfan. A învățat singur: a terminat școala primară muncind la gospodăriile țăranilor înstăriți, apoi Prima Gimnaziu din Belgrad și Marea Școală Regală, la matematică și fizică, plătindu-⁠și studiile servind în cafenele și dând meditații copiilor de oameni bogați. A fost profesor de matematică și fizică la gimnaziile din Pirot, Leskovac și Belgrad și director al gimnaziului din Vranje, iar în 1906-1907 inspector al școlilor populare din districtul Vranje. A fost ofițer de rezervă în armata Regatului Serbiei, a participat la cele două războaie balcanice și la Primul Război Mondial și a fost candidat la alegeri pentru Partidul Progresist. S-⁠a căsătorit cu învățătoarea Danica Kraljevački din Sombor și a avut copii: Miodrag, Milica, Svetolik și Petar. Prieteni i-⁠au fost scriitori ca Radoje Domanović și Borisav Stanković, ucenic al lui. La 2 iunie 1892 a fost de față, ca student, la conferința lui Nikola Tesla de la Marea Școală din Belgrad.

În timpul ocupației bulgare, noile autorități au încercat să-⁠i bulgarizeze cu forța pe sârbii din partea locului. La 24 ianuarie 1916 i s-⁠a propus, în schimbul vieții, să-⁠și schimbe numele Joksimović în Joksimov. Când a refuzat, l-⁠au dus în stâncile de deasupra tunelului Manajlo din Surdulica, unde au continuat torturile. După un nou refuz, i-⁠au cerut să rostească „Tatăl nostru” în limba bulgară; el l-⁠a rostit în sârbește. Fiul lui cel mare, Miodrag, de șaptesprezece ani, a fost dus la un lagăr din Bulgaria, ca represalii; a fost eliberat după trei ani, în 1919. Când profesorul a respins ultima ofertă, doi ofițeri bulgari l-⁠au înjunghiat cu baionetele și i-⁠au tăiat capul.