Wiborada

Sfânta Muceniță Wiborada s-⁠a născut în veacul al IX-⁠lea, într-⁠o familie nobilă din Suabia, în Elveția de azi. Fratele ei, Hatto, a devenit preot și apoi monah la mănăstirea Sfântul Gallus. După moartea părinților l-⁠a urmat acolo; cosea veșminte, lega cărți și a învățat latina. Cu încuviințarea episcopului Solomon al III-⁠lea de Konstanz a devenit pustnică închisă într-⁠o chilie, mai întâi lângă biserica Sfântul Gheorghe, apoi lângă cea a Sfântului Magnus, și era cunoscută pentru aspra ei nevoință și pentru darul proorocirii.

În anul 926 hoardele maghiare au ajuns la Sfântul Gallus, au spart chilia ei și au ucis-⁠o cu o secure de păstor în timp ce se ruga în genunchi. Papa Clement al II-⁠lea a canonizat-⁠o în 1047. Este ocrotitoarea bibliotecilor și a bibliotecarilor în Elveția și în Germania. Se înfățișează cu o carte și o secure. Este pomenită la 2 mai, după calendarul occidental (stil nou).