Zosima de la Ennatka

Cuvioasa Zosima de la Ennatka (în lume Evdochia Iakovlevna Suhanova, 1 martie 1820 până la 1 martie 1935) a fost schimonahie la mănăstirea Acoperământului din Ennatka, în regiunea Orenburg, cunoscută de oameni ca vindecătoare și mângâietoare. A fost canonizată la 11 iunie 2006 de arhiepiscopul Nicon de Ufa, ca sfântă cinstită numai local în eparhia Ufa; nu este o canonizare a întregii Biserici. Se pomenește la 1 (14) martie, ziua nașterii și a morții, iar fișa noastră pune și data de 21 mai.

Viața

S-⁠a născut în satul Sențovka din ținutul Orenburg, într-⁠o familie adânc credincioasă. Împinsă de tată s-⁠a măritat; soțul i-⁠a murit în războiul ruso-⁠turc, iar fiul lor a murit la vânătoare. După moartea celor apropiați a venit la mănăstirea Acoperământului din Ennatka și a primit tunderea în mantie, cu numele Evnichia. Nu o dată a mers pe jos la Ierusalim, ultima oară în 1912; a rămas adânc impresionată acolo de coborârea Luminii sfinte. Aproape de mănăstire a găsit un izvor, a cărui apă i-⁠a vindecat pe mulți, și pe lângă el s-⁠a ridicat mai târziu un schit cu o capelă a Sfintei Treimi.

În 1919 a primit marea schimă, cu numele Zosima, din mâinile episcopului Andrei (Uhtomski). După aceea dormea mereu într-⁠un sicriu de chiparos adus de la Ierusalim. În 1923 mănăstirea a fost închisă, iar ea s-⁠a așezat în satul Novo-⁠Arhanghelovka. La ea veneau necontenit mulțimi din regiunile Ufa, Celeabinsk, Samara și Saratov, aducându-⁠i grijile și bolile lor; pe toți îi ajuta cu cuvinte de mângâiere și îi vindeca de neputințe. Potrivit izvorului, a trăit o sută cincisprezece ani, și a adormit în satul Sențovka, în ținutul Șarlîk.

Canonizarea

Moaștele ei au fost aflate în 2003 în satul Sențovka și au fost mai întâi în biserica Maicii Domnului din Kazan din orașul Meleuz, eparhia Ufa, apoi duse la mănăstirea de bărbați Acoperământ din Ennatka. La 11 iunie 2006, de Sfânta Treime, în mănăstirea de maici Marta și Maria din satul Ira, eparhia Ufa, arhiepiscopul Nicon de Ufa și Sterlitamak a săvârșit slujba canonizării ei ca sfântă cinstită local. Pe icoane este înfățișată în fustă, cu o basma întunecată pe umeri și pe cap, în veșmânt de schimonahie.