Zosima din Mesukevi

Sfântul Mucenic Zosima din Mesukevi (din Georgia) a fost unul dintre cei șaptesprezece georgieni din suita Sfântului Sucie, arși de păgâni pe muntele Sukaketi, în secolul al II-⁠lea.

Sucie și cei șaisprezece tovarăși ai lui erau mari dregători la curtea stăpânitorului Albaniei caucaziene. Însoțind-⁠o pe fiica acestuia, Satenika, soția regelui armean Artaxar (88-123), au ajuns la Artașat. Acolo propovăduia creștinul grec Hrisos, preot hirotonit de Sfântul Apostol Tadeu. Dregătorii au crezut în Mântuitorul și l-⁠au urmat pe Hrisos în Mesopotamia, unde la botezul în Eufrat au fost învredniciți să vadă pe Domnul Slavei. Hrisos le-⁠a dat nume noi, iar ultimul dintre ei a fost numit Zosima. După mucenicia lui Hrisos, Sucie a condus frăția, care s-⁠a mutat pe muntele Sukaketi și a trăit acolo în nevoință aspră. Noul stăpânitor, Datianos, i-⁠a trimis pe Barnaba și ostași să-⁠i aducă înapoi. Ei au refuzat, iar la porunca lui Barnaba au fost țintuiți în cruce de pământ și arși. Murind, Condrat și ceilalți au cântat psalmul al 21-lea. Trupurile le-⁠au fost tăiate și împrăștiate pe munte, de unde numele „din Mesukevi” (după unii: Sukaketi). Aceasta s-⁠a întâmplat în anul 123 (după alte date, 130; un manuscris atonit din secolul al XI-⁠lea arată anul 100). Rămășițele au stat neîngropate și neputrezite până în veacul al IV-⁠lea; Sfântul Grigorie Luminătorul a zidit acolo o biserică și o mănăstire.

Sfântul Zosima este pomenit la 28 aprilie și, după stilul nou, la 22 noiembrie (dată mobilă) în Soborul sfinților din Alania.