Abundantia

Abundantia (Abundantia din Spoleto) a fost, după tradiție, o fecioară italiană, născută în 783 sau în 789 (cu semn de întrebare) la Spoleto, în Umbria, și adormită la 19 ianuarie 804. Este cinstită în Biserica din Apus ca sfântă și este una dintre ocrotitoarele dieceziei Spoleto. Viața ei este legendară și nesigură.

Se povestește că a fost crescută de Maiolus, al patrulea egumen al Cluny-⁠ului, și că a mers cu el într-⁠un pelerinaj în Țara Sfântă; s-⁠a mai spus că a petrecut cinci ani în peștera Sfântului Onufrie, în pustia Egiptului de Sus. Se spune că a răspândit evlavia față de Arhanghelul Rafael, care i-⁠ar fi fost înger păzitor. Încă din copilărie ar fi făcut minuni: la botez s-⁠au aprins singure lumânările și au început să sune singure clopotele; la opt ani l-⁠ar fi primit pe Pruncul Iisus și i-⁠ar fi dăruit nouă mere de aur. Când a murit, în plină iarnă, ar fi înflorit florile în jurul ei, la sunetul tuturor clopotelor.

Cercetătorii arată că legendele nu sunt verificate istoric; Maiolus a trăit mult mai târziu, deci povestirea este anacronică. Pe locul unde s-⁠ar afla mormântul ei fusese o necropolă cu mormântul lui Grigorie din Spoleto și o biserică din veacul al VI-⁠lea; în veacul al XII-⁠lea s-⁠a ridicat catedrala San Gregorio Maggiore, iar în 1854 sicriul cu presupusele oase ale ei a fost mutat în cripta ei.