Acca de Hexham

Sfântul Ierarh Acca de Hexham, născut în Northumbria în jurul anului 660, a fost episcop al Hexham-⁠ului între 709 și 732, ucenic și tovarăș al Sfântului Wilfrid și prieten al Sfântului Beda Venerabilul. A adormit în 740 sau 742. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.

A slujit mai întâi în casa lui Bosa, viitorul episcop de York, apoi s-⁠a alipit de Wilfrid și l-⁠a însoțit în călătorii, poate încă din 678. Mai târziu i-⁠a povestit lui Beda despre șederea lor la Utrecht, la arhiepiscopul Willibrord. După a doua călătorie la Roma, în 692, Wilfrid a fost reașezat la Hexham și l-⁠a făcut pe Acca egumen al mănăstirii Sfântul Andrei de acolo. În 709, după Wilfrid, Acca a devenit egumen și episcop.

Beda îl numește priceput în cântarea bisericească și foarte învățat în Scripturi. Acca a continuat zidirea și împodobirea bisericilor începute de Wilfrid, a adus în nord un vestit cântăreț, Maban, format în Kent în tradiția psalmodiei venite de la Grigorie cel Mare, și a adunat o bibliotecă teologică pe care Beda a numit-⁠o mare și prea frumoasă. Tot el l-⁠a îndemnat pe Ștefan de Ripon (Eddius) să scrie Viața Sfântului Wilfrid și i-⁠a dat lui Beda multe materiale pentru Istoria bisericească a poporului anglilor; Beda i-⁠a închinat mai multe din lucrările sale cele mai de seamă despre Sfânta Scriptură.

Din motive necunoscute, în 732 a plecat din eparhie sau a fost alungat. Tradiția din Hexham spune că a ajuns episcop la Whithorn, în Galloway; altă relatare spune că a întemeiat un scaun la locul unde se află azi St Andrews, aducând cu sine moaște ale Sfântului Andrei adunate la Roma; o a treia spune că s-⁠a certat cu regele Northumbriei și a trăit în surghiun pe un țărm îndepărtat al Irlandei, înainte de a se întoarce la Hexham. A fost înmormântat la Hexham, lângă zidul de răsărit al bisericii, cu două cruci frumos sculptate la capul și la picioarele mormântului. A fost cinstit ca sfânt îndată după moarte. Trupul i-⁠a fost mutat de cel puțin trei ori: la începutul secolului al XI-⁠lea, în 1154 și în 1240. Singurul său scris păstrat este o scrisoare către Beda. Pomenirea mutării moaștelor este la 19 februarie.

Este pomenit la 20 octombrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).