Artemie

Sfântul Mare Mucenic Artemie a fost un general roman de neam sirian (după unele tradiții, egiptean), comandant al Egiptului (dux Aegypti), ucis la Antiohia în anul 362, în vremea împăratului Iulian Apostatul. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 20 octombrie.

Puține se știu cu siguranță despre viața și moartea lui, iar izvoarele creștine și păgâne se contrazic uneori. După tradiție, a slujit în armată sub Constantin cel Mare și apoi sub fiul lui, Constanțiu. Povestea spune că a văzut crucea arătată lui Constantin și a crezut în Hristos. În 360 apare într-⁠un proces-⁠verbal al senatului din Oxyrhynchus sub numele Flavius Artemius, cu rangul de dux Aegypti. Viața lui, din veacul al VII-⁠lea, spune că a fost trimis în Grecia să aducă moaștele Apostolilor Andrei, Luca și Timotei, pe care le-⁠a dus la Constantinopol, dar alte izvoare nu-⁠l pomenesc la aceste mutări. Istoricii păgâni și siriacii spun că, în Egipt, a sprijinit pe episcopul arian Gheorghe din Capadocia, a prădat templul lui Serapis și l-⁠a prigonit pe Sfântul Atanasie; Ammian Marcellin spune că a fost executat în 362 pentru nelegiuirile de care îl acuzaseră alexandrinii.

După povestirea muceniciei lui, când Iulian a ajuns împărat și s-⁠a întors la păgânism, l-⁠a chemat pe Artemie la Antiohia. Acolo a văzut cum împăratul îi chinuia pe doi preoți, Eugeniu și Macarie, și a ieșit în apărarea lor, spunând împăratului că și el e om, de aceeași fire omenească, că primul vinovat al răului este diavolul, care l-⁠a ridicat împotriva creștinilor, dar că puterea lui Hristos este de neînvins. Iulian a poruncit să fie închis și chinuit; l-⁠a învinuit și de uciderea fratelui său vitreg, Gallus. Artemie a mărturisit statornic credința și a fost decapitat la 20 octombrie 362. Se spune că a proorocit și moartea apropiată a lui Iulian, care a murit în anul următor.

Trupul i-⁠a fost luat de diaconița antiohiană Arista, care l-⁠a dus la Constantinopol și l-⁠a așezat în biserica Sfântului Ioan Botezătorul, care a primit apoi și hramul lui; acolo s-⁠au săvârșit vindecări, mai ales de hernii. Pe la sfârșitul veacului al VII-⁠lea s-⁠a alcătuit o culegere de minuni de la mormântul lui. O părticică din moaștele lui a fost adusă în 1073 la Lavra Peșterilor din Kiev.