Alexandru Orlov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Orlov (1875-1937) a fost preot în eparhia Tambov, osândit la lagăr în Karlag, și a fost împușcat la 2 noiembrie 1937. Se pomenește la 2 noiembrie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, și la 23 septembrie, cu sfinții din Lipetk. A fost trecut în rândul sfinților de Soborul Arhieresc Jubiliar din august 2000.

S-⁠a născut la 27 iulie 1875 (după alte izvoare, în 1874) în satul Talițki Ciamlîk, din gubernia Tambov (azi în raionul Dobrinka, regiunea Lipetk), în familia preotului Leonid Orlov, care i-⁠a sădit dragostea de Biserică și credința tare. A intrat la seminarul din Tambov, pe care l-⁠a terminat în 1897. S-⁠a căsătorit cu Capitolina Alexandrovna, fiica preotului din Nikolskoe-⁠Ciamlîk. A fost hirotonit diacon, iar în 1903 preot, și a slujit la biserica Sfântul Nicolae din Nikolskoe-⁠Ciamlîk; pentru râvna pastorală a primit cruce pectorală. În 1929 a fost arestat „pentru nepredarea impozitului de stat” și a stat două luni în închisoare, iar în 1930 pentru „ascunderea pâinii bisericești și agitație antisovietică”, dar nu a fost osândit. Avea o familie numeroasă, șapte copii; unul dintre fii, Mihail, a fost arestat și surghiunit cinci ani la Canalul Mării Albe.

La 8 august 1935 părintele Alexandru a fost arestat din nou, împreună cu preotul Vasile Emelin din Șmarovka, soț al nepoatei lui, și cu un grup de credincioși. A fost învinuit că „a condus ideologic un grup de element bisericesc-⁠monarhist și chiabureasc care în anul 1935 a ținut adunări ilegale și agitație antisovietică”. La anchetă a spus că a rămas mereu aderent al orientării vechii Biserici și nu a fost niciodată în altă orientare bisericească, iar dacă va trebui să iasă din cler, nu va lepăda niciodată treapta preoțească, ci va muri ca preot. S-⁠a purtat cu demnitate și curaj, nu a vorbit de rău pe nimeni și nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 14 decembrie 1935 a fost osândit la cinci ani de lagăr, pe care i-⁠a ispășit în lagărul de muncă din Karaganda.

În 1936, pe când se afla în deplasare la secția Tartaul, preotul Alexandru Orlov, protodiaconul Mihail Isaev și alți clerici au așezat din pietre, pe malul râului Curbai-⁠Nura, chipul unei biserici, al unui altar, al unor cruci și icoane, și au săvârșit acolo slujbe și moleben. Din această pricină au fost arestați la 15 septembrie 1937. La anchete nu s-⁠a recunoscut vinovat și nu a dat mărturii împotriva altora. Prin hotărârea troicii NKVD din regiunea Karaganda, din 31 octombrie 1937, preotul Alexandru Orlov și ceilalți clerici au fost osândiți la moarte. Sentința a fost executată la 2 noiembrie 1937, la ceasul douăsprezece din noapte.