Varsava

Sfântul Cuvios Mucenic Varsava (Barsabias) a fost egumen și misionar și a fost ucis în Persia în anul 342, în vremea marii persecuții a lui Șapur al II-⁠lea. A fost ucenic al lui Eugeniu (numit de orientali Avus, adică „Părintele nostru”), ucenic al marelui Antonie. Plecat în Răsărit, Eugeniu a întemeiat lângă Nisibe o mare mănăstire, de unde a trimis colonii monahale în toată Persia, unde, în secolul al IV-⁠lea, erau multe mănăstiri. Ucenicii lui au dus la capăt convertirea Siriei și au adus la dreapta credință mulți perși și sarazini. Varsava a fost unul dintre acești ucenici și egumen în Persia, având sub ascultare zece monahi, pe care i-⁠a crescut cu mare grijă pe calea desăvârșirii.

Zelul lui l-⁠a făcut să fie ales printre cei dintâi la tăiere. A fost prins la începutul marii persecuții a lui Șapur și învinuit în fața guvernatorului provinciei că se ostenește să desființeze în Persia religia magilor. Cu cei zece monahi a fost dus în lanțuri la Astahara, lângă ruinele Persepolisului, unde locuia guvernatorul. Acesta și-⁠a frământat mintea ca să născocească cele mai cumplite feluri de chinuri: genunchii le-⁠au fost zdrobiți, picioarele frânte, brațele, coastele și urechile tăiate și sfâșiate fără milă, ochii bătuți, iar fețele umflate de lovituri. Mucenicii au rămas neclintiți. Varsava și tovarășii lui sunt pomeniți la 20 octombrie (stil nou); calendarele occidentale îi numără pe egumen și pe cei unsprezece monahi uciși de Șapur al II-⁠lea.