Zosima Pepenin

Sfântul Sfințit Mucenic Zosima Pepenin a fost preot rus, născut în 1888 într-⁠o familie de țărani din satul Pepenino și împușcat la 2 noiembrie 1937 la Dolinka, în lagărul Karlag din Kazahstan. Biserica Rusă l-⁠a trecut între sfinți în 2000, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 20 octombrie (2 noiembrie după calendarul nou) și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși.

A învățat la școala parohială, iar în tinerețe a fost un an novice într-⁠o mănăstire. În 1913 a absolvit seminarul din Irkutsk. S-⁠a căsătorit cu fiica protoiereului irkutean Mihail Cirțev. Între 1913 și 1917 a slujit ca preot în satul Borisovskoe, lângă Barnaul.

A fost arestat prima oară în aprilie 1921 și închis în închisoarea din Barnaul. A fost eliberat în 1922 pentru munca lui bună în atelierul de cizmărie al închisorii și a slujit apoi în Borisovskoe până în 1923. A doua oară a fost arestat în 1922, pentru că nu plătise o dare mărită, pusă preoților, și a fost eliberat în 1924, tot pentru munca lui. După eliberare a slujit un timp la Borisovo, iar în 1925 s-⁠a mutat la Irkutsk și curând la Moscova. Din 1925 până în 1927 a fost paroh și singurul preot al bisericii din satul Koza (azi în regiunea Iaroslavl), apoi preot în orașul Liubim. Între 1928 și 1929 a slujit la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Șapkino, ținutul Kovrov. Între 1929 și 1935 a fost preot la biserica Nașterii Maicii Domnului din Krîlatskoe.

A treia oară a fost arestat în aprilie 1935, în Sâmbăta cea Mare. La 11 octombrie a fost osândit de Consfătuirea Specială de pe lângă NKVD, pe baza articolului 58-10, la trei ani de închisoare, sub învinuirea de agitație antisovietică. Primele opt luni de detenție le-⁠a petrecut în închisoarea Butîrka din Moscova. Apoi a fost trimis la Karlag, în regiunea Karaganda din Kazahstan, unde și-⁠a ispășit pedeapsa în satul Dolinskoe, până la 19 septembrie 1937.

Pe 19 septembrie 1937, chiar în ziua eliberării, a fost arestat a patra oară în lagăr, sub învinuirea că, având legături strânse cu deținuți dușmani ai puterii sovietice, ar fi făcut agitație spunând că sub țarul Nicolae muncitorilor le era mai bine. Prin hotărârea troicii NKVD din regiunea Karaganda din 31 octombrie 1937 a fost osândit la moarte, pe baza articolului 58, punctele 10 și 11, pentru „agitație monarhistă antisovietică”. A fost împușcat la 2 noiembrie 1937 la Dolinka, iar locul îngropării este necunoscut.

A fost reabilitat de procuratura și de Direcția KGB din regiunea Karaganda la 30 decembrie 1957, iar la 2 decembrie 1989 printr-⁠o concluzie a procuraturii Moscovei. A fost trecut între sfinții noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei, pentru cinstire în toată Biserica, prin hotărârea Sinodului Arhieresc Jubiliar din 13 până în 16 august 2000, la Moscova.