Ioan de la Baku

Sfântul Nou Mucenic Ioan de la Baku (Ivan Ilici Gancev, în lume) a fost preot al Bisericii Ruse și paroh al catedralei Nașterii Maicii Domnului din Baku. S-⁠a născut în 1878 în satul Sima, gubernia Vladimir, și a fost împușcat la 20 octombrie (2 noiembrie) 1937 la Dolinka, în regiunea Karaganda. A fost proslăvit între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei din veacul al XX-⁠lea la Sinodul Arhieresc Jubiliar, în 2000 (slujba canonizării a avut loc la 20 august 2000). Pomenirea lui este la 2 noiembrie după calendarul vechi.

A terminat seminarul din Petrograd. Pe când învăța, a urmat și cursuri de artă, fiindcă iubea mult pictura. După seminar, a fost hirotonit în 1910 și, cu binecuvântarea ierarhilor, a fost trimis să slujească în Azerbaidjan. La început a fost stareț al bisericii icoanei Maicii Domnului din Bogoliubovo din satul Aleksandrovka, ținutul Kuba, gubernia Baku. În 1911, printr-⁠un ucaz al episcopului Pimen (Pegov) al Bakului, a fost numit paroh al catedralei Nașterii Maicii Domnului din Baku. Odată cu începutul prigoanei împotriva Bisericii a trebuit să părăsească Baku și să se mute cu familia la fratele lui, care lucra ca notar la Lenkoran. După moartea preotului bisericii icoanei „Bucuria tuturor celor ce se mâhnesc” din satul Prișib, lângă Lenkoran, părintele Alexei Ponomarev, părintele Ioan a fost numit paroh al acestei biserici.

La 20 martie 1933 a fost arestat pe baza unei învinuiri false. La 10 septembrie, „pentru activitate contrarevoluționară și de spionaj” și „intenția de a pleca ilegal în străinătate, în Persia, din RSS Azerbaidjană”, a fost osândit de colegiul poliției politice (articolul 58, punctele 6, 10 și 12) și trimis în surghiun în Kazahstan pe cinci ani. În martie 1936, la sfârșitul surghiunului la Șimkent, se întorcea la Baku, unde locuia familia lui. Pe drum a fost arestat, trimis la Șimkent și din nou osândit prin hotărârea NKVD la trei ani. A fost trimis în Karlag.

La 19 septembrie 1937 a fost arestat din nou, sub învinuirea că „a condus un grup de credincioși, foști preoți, și a ținut slujbe în care și-⁠a răspândit starea de spirit împotriva guvernului sovietic”. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. Prin hotărârea troicii administrației NKVD pentru regiunea Karaganda din 31 octombrie 1937 a fost osândit la moarte. Sentința a fost împlinită la 2 noiembrie 1937. A fost îngropat într-⁠o groapă comună în vechiul cimitir al așezării Dolinka, în regiunea Karaganda.