German Kokel

Sfântul Ierarh Mucenic German (în lume Grigori Afanasievici Kokel, 1883-1937) a fost episcop de Blagoveșcensk, misionar printre ciuvași și apărător al Bisericii Patriarhale în vremea Bisericii Înnoitoare. A trecut prin surghiun și lagăr și a fost împușcat într-⁠un lagăr din Bamlag la 2 noiembrie 1937. A fost trecut între Noii Mucenici ai Rusiei în anul 2001.

Copilăria și slujirea de preot

S-⁠a născut la 23 noiembrie 1883 în satul Tarhani, gubernia Simbirsk, într-⁠o familie numeroasă de țărani ciuvași, ca frate al pictorului Alexei Kokel. A rămas devreme fără părinți. A absolvit o școală bisericească de gradul doi, a fost învățător la școala parohială din Batîrevo (1895-1898) și scrib într-⁠un domeniu (1898-1900). La 12 martie 1901 a fost primit frate începător în casa arhierească din Simbirsk, apoi citeț, iar în 1903 a susținut examenul de învățător pentru școlile ciuvașe. A intrat la cursurile misionare din Kazan și, după absolvire, a fost hirotonit preot la 26 iulie 1909.

A lucrat ca misionar în satele ciuvașe, printre oameni influențați de islam și de superstițiile păgâne. A tradus și a tipărit cărți ortodoxe, a deschis o școală pentru citeți ciuvași și aducea cărți creștine pe care le căra cu carul de la Simbirsk, încât aproape nicio familie n-⁠a rămas fără Evanghelie, Psaltire sau Canonier. Explica deșertăciunea și primejdia vrăjitoriei și trimitea parohiilor predici multiplicate acasă. Când poporul începea să înțeleagă credința, se muta în altă parohie, nerămânând într-⁠un loc mai mult de doi-⁠trei ani. În 1921 a început să studieze la Institutul Teologic din Petrograd, pe care l-⁠a absolvit în 1924.

Episcopul

În toamna lui 1924, un grup de preoți ciuvași, care voia o organizare proprie a parohiilor ciuvașe din pricina acaparării puterii bisericești de către înnoitori, l-⁠a propus ca episcop. Până în vara aceea, adepții Patriarhului Tihon mai păstrau controlul doar a 37 de parohii. La 28 noiembrie 1924 a trimis Patriarhului Tihon o scrisoare, cerând binecuvântarea de a conduce vremelnic parohiile ortodoxe din ținut. Tuns în mantie, a fost hirotonit la 9 decembrie 1924 episcop de Ibresi, vicar al eparhiei Ulianovsk, de însuși Patriarhul Tihon.

La 17 decembrie a ajuns la Ibresi și a vizitat pe rând toate parohiile, îndemnând preoții să se întoarcă la Biserica Patriarhală. Rapoartele poliției politice arătau că, odată cu apariția lui, s-⁠a observat o înviorare a activității clerului tihonit și că, în câteva luni, cea mai mare parte a ortodocșilor din Ciuvașia s-⁠a depărtat de înnoitori. Așa încât episcopul înnoitor Timotei l-⁠a denunțat la GPU. În 1925-1926 a administrat temporar și vicariatul Alatîr, apoi eparhia Ulianovsk, luptând cu mișcarea grigoriană. În 1926 a fost arestat și condamnat la trei ani de exil, apoi i s-⁠au dat slujiri în locurile de surghiun: Bugulma (1926), Buguruslan (1927), Kuzneț (1928), Omsk și Pavlodar (1930-1931), Nikolsk-⁠Ussuriisk (1931), Barnaul și Biisk (1931), apoi, din 2 octombrie 1932, Blagoveșcensk.

Arestarea și mucenicia

La 11 februarie 1933 a fost arestat la Habarovsk și condamnat la zece ani de închisoare, executați în orașul Svobodnîi, regiunea Amur, unde a lucrat ca contabil și și-⁠a continuat activitatea religioasă. Judecat de troika NKVD a regiunii Amur, sub învinuirea de propagandă contrarevoluționară, a fost condamnat la moarte și împușcat la 2 noiembrie 1937 într-⁠unul din lagărele Bamlag.

Proslăvirea

La 17 iulie 2001 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a trecut numele episcopului German în soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei. La sfârșitul anului 2012 s-⁠a aflat că numele lui, între cele ale altor 36 de noi mucenici, a fost scos din calendarul general pe 2013, fără o explicație oficială și fără o hotărâre de decanonizare a Sinodului sau a Soborului episcopilor.