Achilina

Sfânta Muceniță Achilina a pătimit în jurul anului 250, în vremea împăratului Deciu (249-251), împreună cu Sfântul Mucenic Hristofor și cu Sfânta Muceniță Calinichia. Se pomenesc la 22 mai. Numele celor două femei nu este trecut în calendarul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Sfântul Hristofor a trăit în veacul al III-⁠lea. Despre viața și minunile lui circulă multe povestiri, iar pomenirea lui este cinstită atât în Biserica Răsăriteană, cât și în cea Apuseană. După unele izvoare, era din neamul cananeenilor, după altele, din cel al chinocefalilor. Era om foarte înalt și de o putere neobișnuită, iar chipul lui era înfricoșător. Tradiția spune că la început avea chip frumos, dar, ca să scape de ispite pentru el și pentru cei din jur, a cerut Domnului să-⁠i dea un chip urât, ceea ce s-⁠a și împlinit. Înainte de botez se numea Reprev (netrebnic). Și mai înainte de botez mărturisea credința în Hristos și mustra pe cei ce prigoneau pe creștini. Pentru aceasta a fost bătut o dată de un oarecare Vah și a primit loviturile cu smerenie. Curând au fost trimiși două sute de ostași să-⁠l aducă la împăratul Deciu. Reprev s-⁠a supus fără împotrivire. În drum s-⁠au petrecut minuni: toiagul uscat din mâna lui a înflorit, iar, la rugăciunea lui, s-⁠au înmulțit pâinile care nu ajungeau drumeților. Ostașii, uimiți de minuni, au crezut în Hristos și au fost botezați, împreună cu Reprev, de episcopul Vavila al Antiohiei.

Când Hristofor a fost adus la împărat, acesta s-⁠a înfricoșat de chipul lui și a hotărât să-⁠l facă să se lepede de Hristos nu cu silă, ci cu viclenie. A chemat două femei desfrânate, Calinichia și Achilina, și le-⁠a poruncit să-⁠l aplece pe Hristofor la lepădare și să-⁠l facă să aducă jertfă idolilor. Dar femeile au fost ele însele întoarse de Hristofor la credința în Hristos și, întorcându-⁠se la împărat, s-⁠au arătat creștine, pentru care au fost supuse unor chinuri cumplite și au murit ca mucenițe. Deciu i-⁠a osândit la moarte și pe ostașii trimiși după Hristofor, care crezuseră în Hristos. Împăratul a poruncit ca mucenicul să fie aruncat într-⁠o ladă de aramă înroșită, dar Hristofor nu a simțit durere și a rămas nevătămat. După multe chinuri cumplite i s-⁠a tăiat în cele din urmă capul cu sabia, în anul 250, în Licia. Prin minunile lui, Sfântul Hristofor a adus la Hristos până la cincizeci de mii de păgâni, cum mărturisește Sfântul Ambrozie. Mai târziu, moaștele lui au fost mutate la Toledo, iar apoi la mănăstirea Saint-⁠Denis din Franța.