Adalgar

Fericitul Ierarh Adalgar a fost al treilea arhiepiscop de Hamburg-⁠Bremen, din 888 până la adormirea sa, la 9 mai 909. Este cinstit de Biserica Ortodoxă și de cea Romano-⁠Catolică; calendarul ortodox îl pomenește la 9 mai, iar Wikipedia dă ziua de 29 aprilie.

Când Rimbert a fost numit în 865 urmaș al Sfântului Ansgar în scaunul de la Hamburg, egumenul mănăstirii benedictine Corvey i-⁠a dat ca tovarăș pe fratele său Adalgar, pe atunci diacon. Spre sfârșitul vieții lui Rimbert, Adalgar a fost hirotonit episcop spre a-⁠l ajuta, și i-⁠a urmat în scaun la 11 iunie 888. În a doua jumătate a păstoririi sale, bătrânețea și boala au făcut necesar un ajutor, pe Hoger, alt monah de la Corvey; mai târziu cinci episcopi vecini au fost însărcinați să-⁠l sprijine în slujirea de mitropolit.

Adalgar a trăit vremuri tulburi. Biruința lui Arnulf asupra normanzilor, în 891, a ușurat eparhia, iar sub Ludovic Copilul (900 - 911) aceasta a suferit mai puțin de năvălirile ungurilor decât ținuturile din sud și din răsărit. Totuși, neliniștea a limitat activitatea lui și a putut face foarte puțin în regatele nordice care făceau parte din misiunea sa. S-⁠au iscat și noi dispute privind legătura Bremenului cu scaunul arhiepiscopal din Köln. Papa Formosus a hotărât că Bremenul rămâne unit cu Hamburgul cât timp acesta nu are episcopii sufragane, dar să revină la Köln când se vor înființa. Despre firea lui se știe puțin; cei care au scris despre el îl arată ca pe un om cu oarecare putere, poate nu destul de tare pentru vremurile grele.