Gherontie de Cervia

Sfântul Gherontie a fost episcop al Cerviei (numită atunci Ficocle), în Italia, și a murit în anul 501, ucis pe drumul de întoarcere de la un sinod ținut la Roma. Este cel dintâi episcop cunoscut al acestei cetăți și este cinstit ca mucenic. Biserica îl pomenește la 9 mai.

După ce papa Simah a fost învinuit de fapte grave, în anul 501 s-⁠a ținut la Roma un sinod care a cercetat pricina și a întărit dreptul lui Simah la scaunul papal. Gherontie, care ținea de partea lui Simah, s-⁠a dus la acel sinod împreună cu Viticanus, episcopul din Cagli. La întoarcere, pe Via Flaminia, lângă Cagli, aproape de Ancona, au fost atacați de tâlhari, iar Gherontie a fost ucis. Legenda vorbește despre „eretici", poate goți, sau mai degrabă eruli din oastea lui Odoacru. Potrivit altor povestiri, ucigașii au fost ostași ai regelui ostrogot Teodoric, care sprijinea pe antipapa Laurențiu și pe care Gherontie îl supărase prin ținerea de partea lui Simah.

Viața din veacul al X-⁠lea

Viața sfântului a fost scrisă în veacul al X-⁠lea și amestecă faptele istorice cu motive legendare. Ea spune că episcopul Gherontie fusese învinuit că ar trăi împreună cu nepoatele sale, care, după pilda Avisagăi Sunamitencei ce-⁠l încălzea pe regele David, îl încălzeau noaptea pe episcop. Tot ea povestește că nevinovăția lui era dovedită prin minuni: niște gâște sălbatice venite la episcop pășteau ca cele de casă, iar pallium-⁠ul lui strălucea ca soarele. Chemat totuși înaintea unui sinod la Roma, a fost pe deplin achitat. Viața socotește acel sinod drept cel din 501.

Moaștele sale sunt cinstite la Cagli. În iconografie, sfântul are ca semn o gâscă.