Prisc de Nocera

Sfântul Prisc (Prisco) din Nocera a fost, după tradiție, primul episcop din Nocera (Nuceria Alfaterna), în Campania, și este ocrotitorul orașului Nocera Inferiore și al eparhiei Nocera Inferiore-⁠Sarno. Este cinstit mai ales în Biserica Romano-⁠Catolică și pomenit la 9 mai, zi de mare sărbătoare a orașului. Faptele vieții lui nu sunt sigure: un cercetător al secolului al XIX-⁠lea, Vincenzo D'Avino, spune limpede că nu există dovezi sigure despre viața lui.

Izvoarele

Primul autor care scrie despre cinstirea lui este episcopul Paulin de Nola, care în Poemul al XIX-⁠lea vorbește despre cinstirea Sfântului Prisc, practicată în anul 405 la Nola, ca și la Nuceria Alfaterna. Mărturia lui este un terminus ante quem și ajută la datarea vieții lui Prisc. Paulin spune că ziua în care strălucea fântâna sfântă era ziua nașterii pentru cer a lui Prisc, pe care îl sărbătorește Nola, deși el a fost episcop în altă cetate, Nuceria. Un alt autor, sfântul Adon din Vienne, îl amintește în Martirologiul său. Pe baza lui, unii autori l-⁠au socotit unul dintre cei șaptezeci de apostoli, în casa căruia ar fi avut loc Cina cea de Taină, și l-⁠au așezat în secolul I, venit direct de la Ierusalim; dar zece sfinți poartă numele acesta, iar în arhieparhia Capua primul episcop se numea tot Prisc. O altă tradiție, tot din secolul I, spune că ar fi murit în jurul anului 68: după martirologiul atribuit lui Ieronim, în vremea lui Nero, la 12 octombrie au fost uciși Felix din Nola, Felix din Nuceria și Constanța din Nuceria, iar un anume Prisc la 16 octombrie. Tradiția cea mai obișnuită îl așază în secolul al III-⁠lea. Au scris despre el și Giovanni Antonio Remondini și Gennaro Orlando, iar Ludovico Antonio Muratori este citat de D'Avino.

Minunile din tradiția populară

Tradiția populară îi atribuie multe minuni. Învinuit de erezie pentru că slujise liturghia în zori, singur, a fost luat încă în veșminte și silit să meargă la Roma ca să se dezvinovățească înaintea papei. Neavând ce să dea în dar pontifului, a convins niște gâște să-⁠l urmeze în Lazio, ca să facă darul urmașului lui Petru. Îngerii au apărut înaintea papei, care l-⁠a iertat cu totul. Impresionat de minune, pontiful i-⁠a dăruit lui Prisc o mare fântână de marmură, pe care sfântul a dus-⁠o la Nocera numai cu ajutorul a două vaci. Ca să potolească setea însoțitorilor, sfântul a făcut să apară din senin o căprioară, care i-⁠a săturat cu laptele ei, încălzindu-⁠i cu cărbuni arzători pe care îi ținea sub tunică. Aproape de moarte, a hotărât să se întindă în același mormânt care o primise pe surorile lui și a cerut oaselor lor să se dea la o parte să-⁠i facă loc, ceea ce s-⁠a și împlinit. Tradiția mai pomenește și minunea despărțirii unui munte, o trecătoare (probabil lucrare romană) la hotarul dintre Nocera Inferiore și Castel San Giorgio, pomenită în romanul istoric al lui Andrea Calenda di Tavani.

Cinstirea

Fusese îngropat mai întâi într-⁠un mormânt de tuf dintr-⁠una din necropolele cetății Nuceria Alfaterna. Trupul lui, obiect al unei atenții populare tot mai mari, apoi al evlaviei, a fost mutat la vest de cetatea veche, într-⁠o zonă care a primit numele vescovado, întâi la o abație benedictină. Odată cu restabilirea eparhiei, în 1385-1386, biserica abației a fost înălțată la rangul de catedrală, de către papa Urban al VI-⁠lea. Cercetările arheologice din catedrala Nocera Inferiore au făcut din nou pe deplin vizibil locul în care au fost îngropate rămășițele sfântului, împreună cu cele ale celor două surori ale sale, Marția și Marina, de asemenea cinstite ca sfinte. Sarcofagul striat amintește de modele din secolele III-⁠IV, iar datele osteologice se potrivesc unui om în vârstă și mare. Sub absida principală a catedralei a fost descoperit martyrium-⁠ul Sfântului Prisc, o criptă semicirculară. Cinstirea lui este păstrată și la Sant'Agnello, pe coasta Sorrento, unde în 1827 a fost sfințită o biserică închinată sfinților Prisc și Agnello din Neapole. Părți din moaștele surorilor lui se păstrează într-⁠o capelă din cripta catedralei din Salerno, așezate acolo în evul mediu de episcopul Alfano I.

Cu prilejul sărbătorii patronului din Nocera Inferiore se mănâncă „bubbetella”, o supă de fasole. Muzeul diocezan al Sfântului Prisc a fost deschis în 2008, din inițiativa episcopului Gioacchino Illiano, și păstrează busturile de argint ale sfântului, făcut în jurul lui 1771 de artistul Saverio Manzone la porunca episcopului Benedetto dei Monti Sanfelice, restaurat și prezentat din nou la 13 septembrie 2019; la 8 mai 2021 s-⁠a prezentat o nouă mitră pentru statuia sfântului.