Iosif de la Optina

Cuviosul Iosif de la Optina (în lume Ioan Eufimovici Litovkin, 1837-1911) a fost ieroschimonah și stareț la mănăstirea Optina, ucenic și îngrijitor de chilie al Cuviosului Amvrosie, și unul dintre cei paisprezece stareți cuvioși de la Optina. A fost cinstit local în 1996 și proslăvit pentru cinstire în toată Biserica în august 2000. Se pomenește la 9 mai, ziua adormirii, și în soborul stareților de la Optina.

Tinerețea

S-⁠a născut la 2 (14) noiembrie 1837 în satul Gorodișce, gubernia Harkov, în familia lui Eufimie Emelianovici, primarul satului. A fost al doilea fiu din șase copii și a primit numele Sfântului Ioan Milostivul, sfântul preferat al părinților. Tatăl a murit când avea patru ani, iar mama, Maria Vasilievna, când avea unsprezece. Sora lui mai mare Alexandra, călugăriță mai târziu cu numele Leonida, l-⁠a învățat să scrie și să citească. Rămas fără moștenire, a muncit de timpuriu, întâi la o cârciumă, apoi într-⁠un magazin de băcănie.

În 1861 voia să plece în pelerinaj la Kiev, dar sora lui monahie l-⁠a îndemnat să meargă la Optina. Acolo, după întâlnirea și convorbirea cu starețul Amvrosie, a hotărât să rămână. A devenit fiul duhovnicesc și îngrijitor de chilie al lui Amvrosie. A început cu ascultarea de ajutor de bucătar la schit, iar curând a fost numit în chilia starețului.

Călugăria și starețea

A fost tuns rasofor în 1864, cu numele Ioan, iar în 1872 în mantie, cu numele Iosif, în cinstea Sfântului Iosif Imnograful. În 1877 a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. În februarie 1888 s-⁠a îmbolnăvit grav și, așteptând moartea, a fost tuns în schimă; după însănătoșire a fost numit ajutorul starețului Amvrosie. După moartea Cuviosului Amvrosie, în 1891, a fost, împreună cu starețul Anatolie, duhovnicul mănăstirii Șamordino. La sfârșitul lui 1893, când starețul schitului și duhovnicul obștii, Cuviosul Anatolie, s-⁠a îmbolnăvit, duhovnicia a trecut la Iosif, iar în ianuarie 1894, după moartea Cuviosului Anatolie, a fost numit stareț al schitului.

În a treia zi a Paștilor din 1911 s-⁠a îmbolnăvit și a adormit la 9 (22) mai 1911, la ora zece și patruzeci și cinci. Moaștele lui au fost aflate la 16 octombrie 1988. În 1996 a fost trecut între sfinții cinstiți local ai Optinei, iar în august 2000 Sinodul arhieresc jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a proslăvit pentru cinstire în toată Biserica. Sfintele sale moaște se află în biserica Vladimir a mănăstirii Optina.