Acvilina din Zagliveri

Sfânta Nouă Mucenică Acvilina s-⁠a născut în 1745 la Zagliveri, un sat de lângă Salonic, pe când Grecia se afla sub stăpânirea turcilor, și a primit cununa muceniciei la 27 septembrie 1764. Este pomenită la 27 septembrie. Sursa noastră o numește sfântă nouă mucenică, dar nu spune prin ce act a fost trecută în rândul sfinților.

Pe când era mică, tatăl ei a ucis un vecin musulman și, de frica pentru viața lui, a trecut la islam. Mama ei era însă creștină ortodoxă și a crescut-⁠o pe fiica ei în credința ortodoxă.

Când Acvilina a împlinit optsprezece ani, turcii l-⁠au silit pe tatăl ei s-⁠o convingă să primească islamul. Ea a refuzat și a fost arestată. A fost chinuită multe ore, cu multe chinuri. A fost atârnată de mâini și lovită cu toiege cu spini și cu lemne scoase dintr-⁠un ulcior plin cu un lichid roșu, o otravă. A fost legată de o mașină de tortură din fier, cu mâinile și picioarele strânse pe scripeți tăioși și cu coastele sprijinite pe cuie ascuțite. Veșmintele și trupul ei au fost sfâșiate, iar mădularele ajunseseră să atârne numai de restul trupului. Otrava turnată peste ea îi ardea carnea, iar durerile erau de nesuportat. Ore nesfârșite a fost atârnată, lovită și chinuită. Pământul din jurul ei se făcuse roșu de sângele ei, iar pe trup nu se mai deosebea nimic.

Cu ochii spre cer, ea a căutat să repete: „Creștină sunt și creștină voi muri”. După-⁠amiaza ultimei zile, în dureri și răni, a fost adusă acasă. Mama a strâns-⁠o în brațe de cum a văzut-⁠o și a întrebat-⁠o: „Copilul meu, nu cumva ai slăbit și te-⁠ai lepădat de Hristos?” Acvilina a răspuns cu greu: „Mamă, am făcut cum mi-⁠ai spus. Diamantul pe care mi l-⁠ai încredințat l-⁠am păstrat curat și neîntinat, și acum merg la Hristos, Domnul și Dumnezeul meu.”

Era 27 septembrie 1764 când și-⁠a dat sfântul suflet în mâinile Domnului. Sfântul ei trup l-⁠au ascuns creștini evlavioși, ca să-⁠l ferească de profanare. După o descoperire, moaștele ei au fost găsite în 2012 în orașul apropiat Ossa, lângă Salonic.