Zina

Sfântul Apostol Zina Cărturarul (Zina Legiuitorul) este unul dintre cei Șaptezeci de apostoli, ucenic și colaborator al Apostolului Pavel, pomenit în Epistola către Tit. Se pomenește (stil vechi) la 27 septembrie și la 4 ianuarie, în soborul celor Șaptezeci de apostoli; în Biserica Romano-⁠Catolică la 14 aprilie. Despre viața lui nu avem altă știre decât această pomenire și tradiția de mai târziu.

În Noul Testament

În Epistola către Tit 3, 13 Pavel scrie: „Pe Zina cărturarul și pe Apolo trimite-⁠i la drum cu grijă, ca să nu le lipsească nimic”. Numele Zina este forma scurtată a lui Zenodor, „dar al lui Zeus”. De la cuvintele lui Pavel apostolul a primit numele de „Zina cărturarul” (legistul). Pomenirea lui în epistolă arată că a propovăduit împreună cu Tit pe Creta. Despre meseria lui oamenii de știință nu sunt de acord: cuvântul grecesc poate însemna un cunoscător fie al legii iudaice, fie al celei romane. Cei care-⁠l socotesc cunoscător al legii iudaice arată alte folosiri ale cuvântului în Noul Testament, legătura lui cu Apolo (un iudeu trecut la creștinism) și folosirea cuvântului înrudit pentru „Lege” (Legea lui Moise) mai înainte în epistolă; alții se împotrivesc, arătând folosiri din afara Bibliei și atitudinea lui Pavel față de cunoscătorii Legii în alte epistole. Este cu putință ca Pavel să-⁠i pomenească meseria numai pentru a-⁠l deosebi de alt Zina.

Tradiția

După tradiție, este socotit unul dintre cei Șaptezeci de ucenici nenumiți trimiși de Iisus în satele Galileii (Luca 10). După o Viață alcătuită mai târziu, a fost episcop al Lyddei (vechiul Diospolis); după sinaxarul ortodox, episcop al Laodiceei, după izvorul grec. S-⁠a presupus că ar fi fost cel dintâi episcop al Lyddei și autorul „Faptelor lui Tit”; unii au susținut că este pomenit și în „Faptele lui Pavel”, apocrife, sub numele Zenon, fiul lui Onisifor.