Gherman Kosolapov

Sfântul Sfințit Mucenic Gherman Kosolapov (în lume Nicolae Vasilievici Kosolapov) s-⁠a născut la 22 octombrie 1882 la Saratov și a fost ucis în noaptea de 10 octombrie 1919, tot acolo. A fost episcop de Volsk, vicar al eparhiei Saratov. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse la 26 decembrie 2006. Este pomenit la 27 septembrie, după calendarul vechi.

Tinerețea și monahismul

S-⁠a născut în familia unui consilier de stat, profesor de limba și literatura rusă la școala reală Alexandru-⁠Maria din Saratov, unde a învățat între 1893 și 1900. În 1902 a trecut examenul la prima gimnazie bărbătească din Saratov. La 8 ianuarie 1905 a fost tuns în monahism și apoi hirotonit ieromonah. În 1906 a absolvit Academia Teologică din Sankt-⁠Petersburg, cu titlul de candidat în teologie. Din 1906 a fost ajutor de supraveghetor la școala teologică din Sarapul, în gubernia Vatka, din 1907 la cea din Kamîșin, iar din 13 martie 1908 supraveghetor al școlii din Petrovsk, ridicat arhimandrit. Din 2 iulie 1911 a fost supraveghetor al școlii din Oboian, gubernia Kursk, din 1 februarie 1913 al școlii din Kursk, iar din 26 aprilie 1916 rector al seminarului din Vladimir.

Episcopul

Din 11 (24) februarie 1918 a fost episcop de Volsk, vicar al eparhiei Saratov, și în iulie până în septembrie 1918 a condus temporar eparhia Saratov. După arestarea, la 24 august 1918, a preotului Mihail Platonov, pentru slujba de pomenire ținută la biserica Sfântul Serafim din Saratov pentru mucenicii împărătești, pentru că „a stârnit mulțimile în predică” și a scris și a răspândit scrieri împotriva puterii sovietice, a binecuvântat Consiliul eparhial să oprească slujbele în biserică, în afară de slujbele de trebuință, și să cheme pe enoriași să lupte pentru păstorul lor și să ceară eliberarea lui: dacă păstorii nu se cruță pentru turmă, atunci și turma trebuie să-⁠și apere cu jertfă părintele duhovnicesc.

La 16 septembrie 1918 a fost arestat sub învinuirea că a „pus în scenă oprirea slujbelor de către puterea sovietică”. În octombrie 1918, la un proces de paradă, a fost osândit la cincisprezece ani de lipsire de libertate, cu muncă silnică. Preotul Mihail Platonov a fost osândit la moarte prin împușcare la același proces, iar protoiereul Alexei Hitrov la aceeași pedeapsă ca episcopul. Cam zece mii de credincioși din Saratov și Volsk au semnat cererea de eliberare a episcopului Gherman și a celorlalți clerici arestați. În decembrie 1918 sentința a fost anulată și cazul a fost trimis la o nouă judecată. A fost eliberat, dar în ianuarie 1919 a fost iar osândit la cincisprezece ani. În aprilie 1919 a fost eliberat, dar în mai a fost iar arestat.

Mucenicia

Din pricina înaintării oștilor lui Denikin, prin hotărârea Comisiei extraordinare gubernială din Saratov, întrunită la 8 octombrie 1919, a fost osândit la moarte prin împușcare, între alți întemnițați osândiți „pentru agitație antisovietică și ca dușmani neîmpăcați ai puterii muncitorești și țărănești”. După tradiție, când întemnițații au aflat de împușcarea pregătită, clericii în frunte cu episcopul au săvârșit, între zidurile temniței din Saratov, slujba înmormântării pentru ei înșiși și pentru tovarășii lor mireni de temniță. A fost ucis împreună cu protoiereul Andrei Șanski (fost secretar al cancelariei episcopului Ermogen Dolganiov), cu preotul Mihail Platonov și cu zece mireni, în noaptea de 10 octombrie 1919. Cu puțin înainte, la 2 octombrie 1919, Comisia extraordinară din Saratov, luând ca prilej uciderea secretarului comitetului orășenesc Moscova al partidului, V. M. Zagorski, a hotărât să facă teroare roșie și să împuște ostateci dintre întemnițați. La 30 septembrie, în același loc, au fost împușcați protoiereul Ghenadie Mahrovski (parohul catedralei Sfânta Treime din Saratov), preotul Olimp Diaconov și douăzeci și șase de mireni.