Sigebert al Angliei de Est

Sfântul Binecredincios Sigebert a fost rege al Angliei de Est, în nord-⁠estul Angliei de azi, în veacul al VII-⁠lea, întâiul rege englez care a primit botezul și o învățătură creștină înainte de a ajunge la domnie și întâiul care a renunțat la tron ca să intre în monahism. A căzut în luptă în jurul anului 636. Se pomenește la 27 septembrie.

Izvorul principal este Istoria bisericească a poporului anglilor a lui Beda. Sigebert era, probabil, fiul mai tânăr al lui Rædwald, regele Angliei de Est, sau fiul vitreg al acestuia, dintr-⁠o căsătorie cu o prințesă păgână din Essex. Nu se știe nimic despre viața lui dinainte de a fi surghiunit în Galia, poate ca să domnească neamul lui Rædwald. Acolo, la curtea regelui franc Clotar al II-⁠lea, a fost botezat și a primit o bună învățătură. După uciderea fratelui său vitreg Eorpwald, în jurul anului 627, s-⁠a întors în Anglia de Est și, poate după o campanie, a ajuns rege, domnind laolaltă cu Ecgric, rudă a lui Rædwald, care a rămas probabil păgân. Sub Sigebert creștinarea Angliei de Est a mers repede înainte. S-⁠au întărit alianțele cu regatele creștine Kent și Northumbria. Sfântul Felix a venit în țară ca să-⁠l ajute să întemeieze scaunul episcopal de la Dommoc, iar Sigebert a pus temelia unei școli pentru învățarea limbii latine, după chipul celei în care învățase în Franța, și a dăruit monahului irlandez Sfântul Fursey un loc pentru mănăstire la Cnobheresburg (poate Burgh Castle).

În cele din urmă a lăsat puterea lui Ecgric și s-⁠a retras în mănăstirea sa de la Beodricesworth. Mai târziu Anglia de Est a fost atacată de o oaste a Merciei, condusă de regele Penda. Ecgric și estanglienii l-⁠au rugat pe Sigebert să-⁠i ducă la luptă; el a refuzat și a trebuit să fie tras cu sila din mănăstire pe câmpul de bătaie. Nu a vrut să poarte arme și, în lupta în care au fost uciși amândoi regii și oastea a fost nimicită, a murit ca un om al păcii.