Antim Ivireanul

Sfântul Ierarh Mucenic Antim Ivireanul a fost mitropolit al Ungrovlahiei, tipograf, gravor, sculptor, teolog și scriitor, de neam georgian, una dintre marile personalități ale culturii românești vechi. S-⁠a născut în jurul anului 1650 în Iviria (Georgia) și a murit ca mucenic în septembrie sau octombrie 1716. Biserica Ortodoxă Română l-⁠a canonizat în 1992 și îl pomenește la 27 septembrie. Anul 2016 a fost declarat „Anul Sfântului Antim Ivireanul”, la trei sute de ani de la mucenicia lui.

Tinerețea Nu se știe sigur nici anul nașterii, nici locul din Georgia. El însuși se numea „Antim georgian de neam”, „ieromonahul din Iviria”. Tânăr, a fost luat în robie de turci, adus la Constantinopol și vândut ca rob. După unele izvoare, un patriarh, Dositei al Ierusalimului, l-⁠a răscumpărat. A trăit în preajma Patriarhiei, unde a învățat sculptura în lemn, pictura, broderia, caligrafia și limbile greacă, arabă și turcă. Probabil în această vreme a fost călugărit cu numele Antim și hirotonit ieromonah. Se spune că vorbea și scria, pe lângă georgiană, greacă, turcă și arabă.

În Țara Românească În 1689-1690 a fost adus în Țara Românească de domnitorul Constantin Brâncoveanu. A învățat limbile română și slavonă și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-⁠a încredințat conducerea tipografiei domnești din București. După 1694-1696 a fost numit egumen la mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia; în 1693 se tipărise acolo Evanghelia în limba română. A imprimat cărți grecești, românești, slavone și chiar bilingve, între care un Liturghier greco-⁠arab, fiind cel dintâi din Țara Românească care a folosit litere arabe. Între 1701 și 1705 a lucrat din nou la București. În 1705 a fost hirotonit episcop de Râmnic, iar în 1708 mitropolit al Ungrovlahiei. În 1709 a înființat o tipografie la Târgoviște. A ajutat la introducerea limbii române în biserică, ca limbă oficială.

Tot în 1709 a înființat prima tipografie georgiană la Tbilisi. Prin ucenicul său Mihai Iștvanovici a format georgieni în arta tiparului și a tăiat el însuși literele cu care s-⁠a tipărit prima Evanghelie georgiană, în 1710. A tipărit în total zeci de cărți, în română, slavonă, greacă, arabă și georgiană. A scris „Didahiile”, o culegere de predici rostite la marile sărbători, în care critică în chip aspru deprinderile și moravurile vremii și folosește, alături de izvoare creștine, și filozofia clasică. A înființat prima bibliotecă publică din București și a ctitorit între 1713 și 1715 mănăstirea Toți Sfinții din București, numită azi Antim, pentru care a alcătuit rânduiala în treizeci și două de capitole, a pictat ușa și ferestrele cu ornamente care îmbină trăsături georgiene și românești și a sculptat piese pentru catapeteasma bisericii. Sub îndrumarea lui s-⁠au zidit peste douăzeci de biserici și mănăstiri.

Mucenicia După ce turcii l-⁠au executat pe Constantin Brâncoveanu, în 1714, au pus domn în Țara Românească pe fanariotul Nicolae Mavrocordat. Antim s-⁠a opus pe față stăpânirii otomane și fanariote și a adunat în jurul lui boieri patrioți. Mavrocordat l-⁠a bănuit de uneltiri, i-⁠a cerut să-⁠și lase scaunul, iar Antim nu s-⁠a supus. Un sinod al episcopilor, fără niciun cleric român, l-⁠a osândit, i-⁠a scos rangul de ierarh și monahul și l-⁠a afurisit. Mavrocordat l-⁠a osândit la surghiun pe viață la mănăstirea Sinai. Scos noaptea din oraș, de teama poporului, a fost ucis în drum de ostași turci, în apropiere de Gallipoli sau Adrianopol, iar trupul i-⁠a fost aruncat într-⁠un râu, după unele izvoare Marița sau Tundja. Se pare că uciderea a fost poruncită chiar de domn.

Cinstirea Antim Ivireanul a fost trecut în rândul sfinților în 1992. Este socotit un simbol al legăturilor dintre România și Georgia; Biserica Georgiană îl pomenește la 13 iunie, iar Biserica Rusă l-⁠a trecut în calendar în 2018. Un trofeu de rugby disputat anual între România și Georgia îi poartă numele.