Agnia din Poitiers

Sfânta Cuvioasă Agnia a fost stareța mănăstirii Sfânta Cruce din Poitiers, în Franța, în secolul al VI-⁠lea, fiică duhovnicească a Sfintei Radegunda. Este pomenită ca pildă a vieții de obște și ca om cu darul înțelepciunii. A condus mănăstirea până la adormirea ei, în anul 586 după unele surse, sau 588 după altele.

A crescut la curte și a ajuns fiică adoptivă și duhovnicească a Sfintei Radegunda, prințesă din Turingia și regină a francilor. Radegunda a întemeiat în 557 mănăstirea Sfânta Cruce, o mănăstire dublă în care trăiau 200 de maici și care era un loc de învățătură. Se spune că Radegunda, nemulțumită de viața alături de regele cuceritor al țării sale, a fugit de el și a primit tunderea monahală, iar Agnia a urmat-⁠o. Din smerenie, Radegunda a refuzat să fie stareță, așa că, la cererea ei, episcopul Germain al Parisului a pus-⁠o pe Agnia în această slujire.

În jurul anului 570, Agnia și Radegunda au mers la Arles pentru a studia Regula Sfântului Cezar. Aceasta a fost apoi primită la Poitiers. Un cercetător spune că cele două au fost aproape silite să o primească, fiindcă nu aveau sprijinul episcopului local. Mănăstirea a ajuns un însemnat centru de rugăciune, de ajutorare a săracilor și a leproșilor, de copiere a cărților. Radegunda a primit de la Constantinopol o părticică din Sfânta Cruce, care a atras pelerini.

Agnia este amintită și pentru prietenia sa cu poetul și imnograful Venanțiu Fortunat, care a vizitat mănăstirea și s-⁠a așezat în apropiere pentru tot restul vieții. Cele două starețe i-⁠au fost ocrotitoare, trimițându-⁠i daruri și hrană, iar el le-⁠a scris scrisori în versuri, între care urări pentru Agnia la aniversarea instalării ei ca stareță. Tonul acestor versuri, vesel și familiar, a stârnit zvonuri răutăcioase, iar Venanțiu a trebuit să-⁠i scrie că se gândește la ea doar ca un frate duhovnicesc. Maicile l-⁠au oprit o vreme să mai intre în mănăstire.

Agnia a adormit în 586, iar Radegunda i-⁠a urmat după un an. Moaștele Sfintei Agnia se păstrează în biserica Sfânta Radegunda din Poitiers, iar mormântul ei este un loc de pelerinaj în regiune. Biserica o prăznuiește la 13 mai.