Servațiu de Tongeren

Sfântul Ierarh Servatiu de Tongeren a fost episcop al Tongeren-⁠ului și este socotit primul episcop al Maastricht-⁠ului, ocrotitorul orașului Maastricht. A trecut la Domnul la 13 mai 384. Numele lui a fost foarte răspândit în Evul Mediu, iar ziua lui, 13 mai, se numără printre zilele „sfinților de gheață”, de la mijlocul lui mai.

Episcop și om al sinoadelor

Servatiu a fost un om mult călătorit, trimis în misiuni, și un adversar hotărât al arianismului. Prezența lui este atestată la mai multe sinoade. În 343 a luat parte la Sinodul de la Sardica, azi Sofia, unde a susținut credința în Sfânta Treime, în fața celor mai mulți dintre episcopii răsăriteni, care țineau de arianism, și a fost, după cum scrie Atanasie, un apărător al lui împotriva arienilor. Când Atanasie, cel mai de seamă protivnic al arianismului, a fost surghiunit la Trier, în 336 sau 343, e posibil să se fi întâlnit cu Servatiu, căci amândoi lucrau împotriva episcopilor și preoților arieni din ținut. După Sulpiciu Sever, la Sinodul de la Rimini, în 359, a vorbit din nou cu putere împotriva arianismului. Se povestește însă că acolo a fost înșelat și a semnat un crez arian; izvoarele sunt neclare. După ce coîmpăratul Constans a fost ucis, în 350, Servatiu a fost trimis la împăratul Constanțiu al II-⁠lea, la Edessa, ca sol al uzurpatorului Magnențiu, ca să înfățișeze pe Constans ca pe un tiran nedemn; solia nu a izbutit, dar arată cât era de prețuit.

Povestirile târzii

O sursă de seamă, dar nu din vremea lui, este Grigorie de Tours, care scrie, la sfârșitul veacului al VI-⁠lea, despre un Aravatius, socotit de cei mai mulți cercetători a fi Servatiu, episcop de Tongeren, mort la Maastricht. După el, pe când hunii amenințau Tongeren, episcopul, aflat la priveghere la mormântul Sfântului Petru, la Roma, a avut o vedenie în care i s-⁠a vestit pierzania Tongerenului din pricina păcatelor, iar Petru i-⁠a dat cheile cerului, cu puterea de a ierta păcatele. S-⁠a întors apoi, a adus moaștele predecesorilor lui la Maastricht, unde a murit și a fost îngropat lângă drumul roman, aproape de pod. Nu se știe cât din povestire e istorie. Două vieți vechi îl fac născut în Armenia și văr al Sfântului Ioan Botezătorul, iar legendele medievale i-⁠au atribuit și trei sute șaptezeci și cinci de ani de viață. În 1075 preotul Iocundus a scris o nouă Viață și o carte de minuni după moartea sfântului.

Moaștele și biserica

Servatiu poate fi ctitorul mai multor biserici vechi din eparhie, între care bazilica Maicii Domnului din Tongeren, unde săpături din anii 1980 au scos la iveală o biserică din veacul al IV-⁠lea, și cea din Maastricht. În bazilica Sfântul Servatiu din Maastricht, săpături din anii 1990 au arătat urmele unei biserici din veacul al VI-⁠lea, ridicate de episcopul Monulf, cu o clădire romană târzie în centru, poate mormântul sfântului. Moaștele lui se păstrează în bazilica Sfântul Servatiu din Maastricht; o parte se află în bazilica Sfântul Lambert din Düsseldorf. În veacul al XII-⁠lea, Heinrich von Veldeke a scris viața lui în versuri, în dialectul limburghez. Este ocrotitor al orașelor Maastricht, Grimbergen și Schijndel.