Glicheria din Novgorod

Dreapta fecioară Glicheria din Novgorod (moartă în jurul lui 1522, la Veliki Novgorod) este cinstită ca dreaptă fecioară în Biserica Ortodoxă Rusă. Se pomenește (stil vechi) la 13 mai și în a treia duminică după Rusalii, în Soborul Sfinților din Novgorod. Știrile despre viața ei sunt foarte sărace; se știe doar că a fost fiica lui Pantelimon, staroste al Liudogoșciei din Novgorod. Cinstirea ei a început cu aflarea trupului ei aproape nestricat în 1572.

Aflarea moaștelor

Începutul cinstirii este legat de aflarea, în 1572, pe cimitirul bisericii Sfinții Flor și Lavr de pe strada Liudogoșcia, a trupului aproape nestricat al unei fete: „au aflat sicriul deasupra pământului și în sicriu un trup întreg, dar nu în întregime”. Aflarea a coincis cu șederea în oraș a țarului Ivan cel Groaznic și este înscrisă în al doilea Letopiseț al Novgorodului. Moaștele au fost deschise de arhiepiscopul Leonid, iar numele și neamul fetei s-⁠au aflat probabil dintr-⁠o inscripție de pe piatra ei de mormânt. O localnică bătrână a spus arhiepiscopului când a murit Glicheria: „Femeia bătrână Nastasia a zis stăpânului Leonid că-⁠și amintește cum a fost petrecută fata aceea cam de cincizeci de ani”. S-⁠a făcut procesiune, moaștele au fost puse în biserica Sfinților Flor și Lavr și, după letopiseț, au început îndată să facă minuni: în prima zi a fost vindecat Agaton, fiul subdiaconului Suvor Bogdan, și în cinstea aceasta s-⁠au tras clopotele în Kremlinul Novgorodului toată ziua; la 11 august 1572 la racla Glicheriei a fost vindecat un om de boală de ochi.

Canonizarea și cinstirea

Vindecările au fost temeiul canonizării locale a dreptei Glicheria. Ziua de pomenire a fost aleasă 13 mai, ziua Sfintei Glicheria din Heracleea, sfânta al cărei nume îl purta. Biserica Flor și Lavr a fost în anii 1674-1695 refăcută de tot, iar moaștele puse sub piatră în colțul de sud-⁠vest; ea a fost nimicită cu totul în bombardamentele din anii 1941-1943 și în locul ei s-⁠a făcut un parc, fără săpături. Începutul cinstirii în toată Biserica se vede în sfințirea, la mijlocul secolului al XIX-⁠lea, a unui paraclis al bisericii Tihvin a mănăstirii Simonov din Moscova. Cinstirea în toată Biserica a fost confirmată prin înscrierea numelui ei, în 1981, în Soborul Sfinților din Novgorod; în slujba soborului este pomenită cu alte sfinte femei din Novgorod, are tropar, condac și rugăciune deosebite. În icoane este zugrăvită ca o fată tânără, cu capul descoperit, cu fața rotundă și părul ondulat căzând pe umeri.