Glicheria

Sfânta Muceniță Glicheria a fost o fecioară creștină din Heracleea Traciei, care a pătimit în secolul al II-⁠lea. Biserica o pomenește la 13 mai. Numele ei înseamnă „dulce”, iar din moaștele ei, după tradiție, a curs mir.

După Viața sa, era fiica lui Macarie, fost anthypatos, adică guvernator al Romei, care s-⁠a mutat cu familia la Traianopol. A rămas orfană, s-⁠a făcut creștină și a făgăduit fecioria. Odată s-⁠a ținut în Traianopol o sărbătoare în cinstea lui Zeus, cu procesiune cu făclii. Glicheria a mers înaintea mulțimii în templu și a spus că are dreptul să aducă prima jertfă. Guvernatorul Savin a primit, dar a întrebat unde îi este lampa, ca să aprindă jertfa. Ea a răspuns că lampa îi este pe frunte și a cerut să fie stinse celelalte. Stând într-⁠un loc înalt, a descoperit fruntea și a arătat tuturor semnul crucii făcut pe ea. Apoi a ridicat ochii spre cer și s-⁠a rugat Dumnezeului Care i-⁠a izbăvit pe cei trei tineri din cuptorul Babilonului, ca să sfărâme idolul. În acel moment a fulgerat, iar idolul lui Zeus a căzut și s-⁠a făcut bucăți.

Au vrut s-⁠o ucidă cu pietre, dar pietrele n-⁠au atins-⁠o. A fost închisă și chinuită cu fier, bătăi și foamete, dar ea a rămas credincioasă. După un izvor, un înger îi aducea hrană cerească în temniță. Temnicerul din Laodiceea, văzând minunea, a mărturisit și el pe Hristos și a fost tăiat. Guvernatorul a dus-⁠o la Heracleea, unde a fost pusă în cuptor aprins, dar a rămas neatinsă. În sfârșit a fost aruncată fiarelor, după unele izvoare o leoaică a stat blândă la picioarele ei. Fără să fie atinsă de fiare, s-⁠a rugat și și-⁠a dat sufletul lui Dumnezeu, în jurul anului 177. Cinstirea ei a crescut în Heracleea, unde a fost zidită o biserică în care a fost păstrat sfântul ei cap.

Din moaștele ei curgea un mir folosit la vindecări, numit „uleiul sfinților”. Istoricul Theophylact Simocatta și Ioan din Nikiu spun că șuvoiul de mir a încetat o vreme, când s-⁠a așezat sub moaște un lighean de argint folosit la vrăji de un oarecare Paulinus. Paulinus și fiii lui au fost osândiți la moarte, ligheanul a fost scos, iar mirul a curs din nou.