Macarie de la Glușița

Cuviosul Macarie de la Glușița a fost monah rus, născut la Rostov, ucenic al Sfântului Dionisie de la Glușița, ieromonah și egumen al mănăstirii pe care acesta o întemeiase. Este pomenit la 13 mai, ziua adormirii sale după calendarul vechi, și la 12 octombrie, în soborul sfinților din Vologda. Izvoarele nu se înțeleg asupra anului morții: unul dă 1440, altele spun că a murit nu mai devreme de 1462.

Viața

Despre copilăria și viața lui în lume nu s-⁠a păstrat aproape nimic, iar datele de după aceea sunt puține și fragmentare. Se știe doar că era din orașul Rostov. La vreo doisprezece ani a părăsit casa părintească și a venit la Sfântul Dionisie, care se nevoia pe râul Glușița, în ținutul Vologda, și întemeiase acolo mănăstirea Sosnovețki a Înaintemergătorului. Crescut sub ochiul marelui bătrân, Macarie se deosebea, după cronici, printr-⁠o curăție sufletească desăvârșită. În această mănăstire a primit tunderea în monahism și a fost hirotonit ieromonah.

În 1437, pe patul de moarte, Dionisie a încredințat „întâistătătoria” mănăstirilor Înaintemergătorului și Acoperământului părintelui Anfilohie, dar nu se știe sigur dacă acesta a ajuns egumen. Viața spune că egumen al „marii lavre”, adică al mănăstirii Acoperământului, a ajuns monahul Macarie, iar după testamentul lui Dionisie, ambele mănăstiri trebuiau să aibă un singur egumen. Toate izvoarele se potrivesc însă că Macarie a fost un timp egumen al mănăstirii.

Anul morții și cinstirea

Dicționarul enciclopedic Brockhaus și Efron spune că Macarie a murit în 1440, adică cu doisprezece ani înaintea lui Anfilohie, mort la 15 octombrie 1452, dar alte izvoare spun că părintele Macarie a murit nu mai devreme de 1462. Greșeala ar putea veni din încurcarea lui cu un alt egumen al mănăstirii, Tarasie de la Glușița, care, după cronici, a murit chiar în 1440. Se știe cu siguranță numai ziua în care s-⁠a mutat sfântul la Domnul, 13 mai după calendarul vechi, căci în această zi se fac slujbe de pomenire. Sfântul este cinstit și la 12 octombrie, în soborul sfinților din Vologda.

Troparul Sfinților Anfilohie, Macarie, Tarasie și Teodosie de la Glușița îi laudă ca pe niște luminători strălucitori, care au lăsat cu înțelepciune frumusețea pământească, au mers în pustia dinlăuntru, au învățat smerenia și orice virtute și au aflat nemurirea, aducându-⁠se lui Hristos prin post, priveghere și înfrânare. Sfinții stau acum în ceruri înaintea tronului lui Hristos, și sunt rugați să ceară pace lumii și mântuirea sufletelor celor ce le cântă și iertare păcatelor celor ce le cinstesc amintirea.