Alberic de Utrecht

Sfântul Alberic de Utrecht a fost monah benedictin și episcop al Utrechtului, în ținuturile care alcătuiesc astăzi Olanda. A trecut la Domnul la 21 august 784. Biserica îl pomenește la 14 noiembrie.

Era nepotul Sfântului Grigorie de Utrecht. Se știu puține despre viața lui dinainte de intrarea în rânduiala Sfântului Benedict. Este cunoscut ca prior al mănăstirii Sfântul Martin din Utrecht. Când Grigorie a adormit, în anul 775, Alberic a preluat păstorirea episcopiei, iar mai târziu a mers la Köln, unde a fost sfințit episcop al Utrechtului. După unele izvoare, păstorirea lui ține din 775 până în 784.

Alberic s-⁠a îngrijit să adâncească credința păstoriților săi, care păstrau încă multe obiceiuri păgâne. Episcopia lui s-⁠a remarcat prin izbânda misiunii printre păgânii germanici și prin rânduirea din nou a școlii din Utrecht. El a îndrumat și misiunea Sfântului Ludger în Ostergau, în Frizia.

Alberic a fost un bun prieten al lui Alcuin, învățat și poet din York, cel dintâi între cărturarii vremii. Prietenia aceasta arată și ea cât era de luminat el însuși: se spune că avea o cunoaștere vastă a credinței.

Este cinstit ca sfânt de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică.