Teodora

Sfânta Binecredincioasa Împărăteasă Teodora a fost soția împăratului Iustinian I și împărăteasă bizantină din 527 până la moartea ei, în 548, una dintre cele mai de seamă sfetnice ale soțului ei. Este pomenită ca sfântă în Biserica Ortodoxă și în Bisericile orientale vechi, la 14 noiembrie, împreună cu Iustinian. Viața ei este cunoscută mai ales din Procopiu din Cezareea, ale cărui scrieri o înfățișează în chipuri foarte diferite.

Începuturile

Mare parte din tinerețea ei, inclusiv data și locul nașterii, este nesigură. Izvoarele târzii o dau născută în Siria, în Cipru, în Paflagonia sau la Alexandria, dar părerea cea mai răspândită azi este că s-⁠a născut în jurul anului 495-500 și a crescut la Constantinopol. Tatăl ei, Acacius, era îngrijitor de urși pentru gruparea Verzilor de la Hipodrom, iar mama ei, al cărei nume nu se știe, era dansatoare și actriță. Avea două surori, pe Comito, mai mare, și pe Anastasia, mai mică. După moartea tatălui, familia a rămas fără sprijin, iar fetele au început să-⁠și câștige traiul în lumea circului și a teatrului.

Despre această vreme, principala sursă este Istoria secretă a lui Procopiu, scrisă după moartea ei, un pamflet îndreptat împotriva lui Iustinian și a Teodorei, pe care cei mai mulți cercetători de azi o socot de multe ori nesigură și calomnioasă. În Realizările lui Iustinian, Procopiu scrie, dimpotrivă, în laudă despre cei doi ca despre o pereche cucernică. Istoricii nu sunt de acord cât de exacte sunt portretele lui.

Împărăteasă

Teodora l-⁠a cunoscut pe Iustinian, probabil înainte de 524, iar cei doi s-⁠au căsătorit după aceea. Când Iustinian a ajuns împărat, în 527, ea a fost încoronată împărăteasă. Deși nu a fost numită niciodată coregentă, a avut mare influență în treburile statului. A avut un rol hotărâtor în înăbușirea răscoalei Nika din 532: se spune că, când sfetnicii îi cereau lui Iustinian să fugă din capitală, ea l-⁠a îndemnat să rămână. Împreună cu Iustinian a poruncit multe lucrări de seamă, între care Sfânta Sofia. A interzis negoțul cu fete tinere, iar, după Procopiu, a adunat peste cinci sute de femei din case de rușine și le-⁠a trimis la pocăință, iar în altă scriere a lui se spune că au izgonit numele de stăpâni de asemenea case și au eliberat femeile.

A fost implicată și în intrigi de curte, ca surghiunul lui Ioan Capadocianul sau înlăturarea și moartea papei Silveriu și ridicarea papei Vigiliu. Ea și soțul ei au susținut tabere diferite în disputa dintre monofiziți și calcedonieni: Iustinian era calcedonean, iar Teodora i-⁠a sprijinit pe monofiziți, ceea ce l-⁠a făcut uneori pe împărat blând cu ei.

Adormirea

Teodora a murit la 28 iunie 548, de cancer, la vârsta de aproximativ patruzeci și opt de ani, și a fost înmormântată în biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol. A rămas multă vreme un subiect de interes pentru artă, teatru, operă și romane. Biserica Ortodoxă o pomenește la 14 noiembrie.