Gheorghe Izvekov

Sfântul Sfințit Mucenic Gheorghe Izvekov (1874-1937) a fost protoiereu, cunoscător și culegător al cântecelor populare rusești și compozitor de muzică bisericească. A slujit la Praga, Haga, Sankt Petersburg, Berlin și, după revoluție, la Perlovka lângă Moscova. A fost arestat de două ori și a fost împușcat la 27 noiembrie 1937 pe poligonul Butovo. Biserica Rusă l-⁠a numărat între sfințiții mucenici în decembrie 2004.

Familia și studiile

S-⁠a născut la Kaluga, în familia preotului Iakov Fiodorovici Izvekov, candidat în teologie, absolvent al Academiei Teologice din Moscova. Era rudă îndepărtată cu Patriarhul Pimen. În 1894 a absolvit Seminarul Teologic din Kaluga și a fost singurul absolvent trimis să-⁠și continue studiile teologice la Academia Teologică din Kiev, pe care a terminat-⁠o în 1898 cu gradul de candidat în teologie.

Slujirea înainte de revoluție

Din 1898 a fost funcționar în expediția cancelariei Sinodului și în cancelaria Consiliului școlar de pe lângă acesta. Din 1899 a fost citeț în biserica Sfântului Nicolae din Praga, iar în martie 1905 a fost trimis ca citeț la biserica misiunii ruse din Haga. După hirotonirea ca preot, în februarie 1906, a fost numit paroh al bisericii Sfântul Alexandru Nevski și profesor de religie la Institutul de fete Alexandrovski din Sankt Petersburg. În același timp a fost profesor de religie la gimnaziul de fete al prințesei de Oldenburg și, din 1910, regent la Școala de regenți întemeiată de dirijorul și muzicologul S. V. Smolenski. În expedițiile Societății Geografice Ruse a strâns și a aranjat cântece de rit („Cântece de nuntă din gubernia Kaluga”).

Din 1913 a fost paracliser (cheiar, păzitorul cheilor) al bisericii ambasadei din Berlin. La începutul războiului mondial a fost preot al unui tren sanitar, până în 1917. În 1917-1918 a fost secretar al Secției I a Sinodului Local. În 1918 s-⁠a angajat la Uniunea regională din Moscova a asociațiilor cooperatiste.

După revoluție

Din 1921 a fost paroh al bisericii Icoanei Maicii Domnului „a Donului” din Perlovka (azi cartier al orașului Mîtișci, regiunea Moscova). În 1922 a întocmit o descriere amănunțită a averii bisericii, păstrată în dosarul lui personal, și „lista a 12 obiecte predate delegatului Gohranului, Petuhov, în ajutorul celor flămânzi”, păstrată la arhiva CGAMO. În 1926 paroh a devenit Serghei Aleksandrovici Vvedenski, iar părintele Gheorghe a rămas membru al comunității bisericești. Între 1926 și 1930 a fost membru al secției compozitorilor de coruri din Societatea scriitorilor dramatici și muzicali (Dramsoiuz), în care regenții și compozitorii de biserică rămași fără lucru puteau primi ajutor material. Din 1930 a lucrat în Direcția unională pentru protecția drepturilor de autor.

Prima arestare

A fost arestat prima dată la 14 aprilie 1931, la Moscova, printre mulți clerici, după denunțul unui oarecare V. Serghiev, președintele locale „Uniuni a ateilor” din clubul „Proletarii” din satul Tainiskoe. Agitația începuse în ședința Sovietului așezării Perlovka (procesul-⁠verbal din 20 ianuarie 1930), apoi continuase în consilii pedagogice, adunări ale părinților și ale elevilor școlii nr. 5. Se cerea ca biserica să fie închisă, preotul, diaconul, președintele comunității Afanasiev și alți „bisericoși răuvoitori” să fie izgoniți din raionul Mîtișci și toate rugăciunile asociațiilor religioase să fie interzise. Biserica era destinată unui club sportiv sau pentru copii ori unei școli de alfabetizare.

Închis în temnița Butîrki, părintele Gheorghe a declarat la anchetă: „Îmi așteptam arestarea și chiar o doream. Ca preot mi se părea nepotrivit ca alții să sufere pentru credința în Hristos și să meargă în surghiun pentru El, în timp ce eu nu duc nicio lipsă; de aceea sunt gata să sufăr și chiar să mor pentru numele lui Hristos. În privința acuzației de agitație împotriva puterii sovietice (așteptarea unei răsturnări, dorința de a nimici pe evrei etc.), refuz să dau declarații”. Sub procesul-⁠verbal al interogatoriului a scris: „Nu recunosc vina”. A fost judecat la 30 aprilie de Consfătuirea Specială de pe lângă Colegiul OGPU pentru „agitație antisovietică sistematică, activitate antisovietică activă, constând în organizarea de „surorii” și „frății” nelegale și ajutorarea clerului surghiunit”, conform articolului 58-10, și condamnat la trei ani de surghiun în Regiunea de Nord. Din mai 1931 și-⁠a ispășit surghiunul în orașul Kotlas, regiunea Arhanghelsk, apoi, până în 1933, în Veliki Ustiug (regiunea Vologda) și Ust-⁠Sîsolsk (RASS Komi). După eliberare s-⁠a întors la Perlovka.

A doua arestare și moartea de mucenic

La 22 iulie 1937 protoiereul Alexandru Lebedev, aflat în arest, a dat declarații împotriva lui Izvekov. Fiind secretar al mitropolitului Serghie, îi cunoștea bine pe toți cei care îl vizitau pe mitropolit. Gheorghe a fost arestat din nou la 2 noiembrie 1937 și închis în temnița Taganka din Moscova. La 15 noiembrie un martor „de serviciu”, clericul Toluzakov de la biserica Semnului de lângă bariera Krestovskaia, a depus mărturie împotriva lui, acuzându-⁠l că ar fi făcut agitație antisovietică și ar fi răspândit prin diverse biserici zvonuri despre arestări în masă din URSS. La singurul interogatoriu din dosar, la 16 noiembrie, la replica anchetatorului: „Dumneavoastră spuneți neadevăruri, ancheta știe sigur că răspândiți calomnii la adresa măsurilor puterii sovietice”, părintele Gheorghe a declarat: „…Da, între cei din jurul meu am spus că în URSS există asuprirea credincioșilor, bisericile se închid, preoții sunt arestați și trimiși în surghiun, trebuie să îndurăm tot felul de lipsuri, toate acestea ne sunt trimise în pedeapsa păcatelor noastre…”.

La 17 noiembrie 1937, adjunctul șefului Direcției NKVD a regiunii Moscova, maiorul securității de stat Iakubovici, a aprobat actul de acuzare: Izvekov, „popă”, ar fi făcut sistematic agitație contrarevoluționară și ar fi răspândit zvonuri contrarevoluționare inventate; ar fi fost în legătură cu „popa terorist” Lebedev, împușcat în 1937, cu care s-⁠ar fi întâlnit de mai multe ori; ar fi exprimat simpatie pentru rebelii spanioli, spunând: „În Spania se face același lucru ca în Abisinia. Rebelii vor triumfa, pe bolșevicii spanioli îi vor zdrobi, apoi se vor apuca de ai noștri”; ar fi declarat că nu trebuie să mergi la vot pentru candidații propuși în Sovietul Suprem. Pe baza acestora a fost acuzat că a fost „îndemnător al elementelor antisovietice la activitate contrarevoluționară practică” și că a răspândit zvonuri despre arestări în masă și persecutarea credincioșilor și a clerului, în temeiul art. 58, pct. 10. La 19 noiembrie 1937 s-⁠a dat hotărârea de a-⁠l împușca, iar la 23 noiembrie 1937 Troika de pe lângă Direcția NKVD a regiunii Moscova l-⁠a condamnat pentru „agitație fascistă contrarevoluționară” la moarte. Sentința a fost executată la 27 noiembrie 1937 pe poligonul Butovo.

Opera muzicală

A lăsat 20 de cântece populare (1900) și culegeri de melodii de strană, între care cântări de glas znamenni, kievean, grecesc și bulgar, în sistematizarea și prelucrarea lui (Praga, 1907), de pildă „Binecuvintează, suflete al meu”, „Cuvine-⁠se cu adevărat”, „Lumină lină”, „Heruvicul” și canoane. Au apărut și cântări pentru Liturghie și Paști: concert pascal, ireoase festive și canonul Nașterii Domnului, cântări în cor mixt (1915-1917). Cântările lui au fost retipărite în 1999-2005.

Canonizarea și reabilitarea

Sinodul Arhiereilor al Bisericii Ortodoxe Ruse din 13-16 august 2000 a luat o hotărâre preliminară privind canonizarea preotului. Sfântul Sinod, prin hotărârea din 24 decembrie 2004, a trecut pe protoiereul Gheorghe Izvekov în rândul sfințiților mucenici, la propunerea eparhiei Moscovei. A fost reabilitat în prima cauză, din 1931, la 11 noiembrie 1991 de Procuratura URSS, iar în cea de-⁠a doua, din 1937, pentru care a fost împușcat, la 27 iunie 1989, de procurorul regiunii Moscova. În 1917 primise camilafca și crucea pectorală, prin hotărârea Sfântului Sinod.

Familia

În 1902 s-⁠a căsătorit cu Sofia Andreevna Beleaeva, fiica cea mare a rectorului Seminarului Teologic din Vifania, protoiereul Andrei Beleaev. La 4 februarie 1903 s-⁠a născut fiica lor Xenia, în jur de 1905 fiul Rostislav, iar în 1908 (sau 1909) fiul Igor, care a murit în război.