Dyfrig

Sfântul Dyfrig (Dubriciu) a fost un cleric britonic din veacul al VI-⁠lea, evanghelizator al Ergyng-⁠ului (mai târziu Archenfield, în Herefordshire) și al unei mari părți din sud-⁠estul Țării Galilor. Este cinstit ca sfânt în Biserica Catolică, în cea Anglicană și în cea Ortodoxă și este pomenit la 14 noiembrie.

Dyfrig a fost fiul nelegitim al Efrddylei, fiica regelui Peibio Clafrog al Ergyng-⁠ului. Bunicul lui a aruncat-⁠o pe mama lui în râul Wye când a aflat că e însărcinată, dar nu a reușit să o înece. Dyfrig s-⁠a născut la Madley, în Herefordshire. El și mama lui s-⁠au împăcat cu Peibio când copilul Dyfrig l-⁠a atins și l-⁠a vindecat de lepră. Cunoscut pentru mintea sa precoce, când a ajuns bărbat era deja cunoscut ca învățat în toată Britania. A întemeiat o mănăstire la Hentland, apoi alta la Moccas. A fost dascălul multor sfinți galezi cunoscuți, între care Teilo și Samson, și a vindecat bolnavi de felurite boli prin punerea mâinilor. Închinări la Porlock și lângă Luccombe, pe coasta Exmoor din Somerset, arată că poate a călătorit și acolo.

Mai târziu a devenit episcop al Ergyng-⁠ului, poate cu scaunul la Weston under Penyard, și probabil a avut stăpânire asupra întregului Glamorgan și Gwent, ținut numit mai târziu dieceza Llandaff. Este totuși posibil să fi fost episcop doar ca să hirotonească preoți, nu ca mai-⁠mare administrativ al Bisericii pe un teritoriu. A fost prieten bun cu Sfinții Illtud și Samson și a luat parte la sinodul de la Llanddewi Brefi, în 545, unde se spune că a renunțat la scaun în favoarea Sfântului David. S-⁠a retras în insula Bardsey, unde a fost în cele din urmă îngropat, până când trupul a fost mutat la catedrala din Llandaff în 1120.

După legendă, Dyfrig a fost făcut arhiepiscop al Llandaff-⁠ului de Sfântul German din Auxerre și a încoronat mai târziu pe regele Arthur. Apare ca personaj în „Istoria regilor Britaniei” a lui Geoffrey de Monmouth și în „Roman de Brut” al lui Wace, bazat pe aceasta, iar mult mai târziu Alfred, lord Tennyson l-⁠a pus în „Idilele regelui”. Biserici închinate lui se află la Ballingham, Whitchurch, Hentland și Hamnish, în Herefordshire, la Porlock, în Somerset, la Gwenddwr, în Breconshire, și la Llanvaches, lângă Newport, iar o biserică catolică din Treforest îi poartă numele. În Martirologiul Roman din 2004 este trecut la 14 noiembrie, cu numele latin Dubricius, ca episcop și egumen mort în insula Bardsey. În Biserica Rusă, pomenirea lui se face în a treia duminică după Rusalii, în Soborul sfinților din Britania și Irlanda. Este zugrăvit de obicei ținând două toiege, în semn de stăpânire peste scaunele Caerleon și Llandaff.