Filip

Sfântul Apostol Filip a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai Domnului. Era din Betsaida Galileii, cetatea lui Andrei și a lui Petru, și a fost printre primii chemați de Hristos. Biserica îl prăznuiește la 14 noiembrie.

Ucenicia

Evanghelia după Ioan spune că Domnul l-⁠a aflat singur pe Filip, în drum spre Galileea, și i-⁠a zis: „Urmează-⁠Mi”. Filip a mers la Natanael și i-⁠a spus că au aflat pe Cel despre care au scris Moise și proorocii, pe Iisus din Nazaret. Natanael s-⁠a îndoit, iar Filip i-⁠a răspuns simplu: „Vino și vezi”. Numele său este grecesc, și probabil de aceea grecii veniți la praznic s-⁠au adresat lui când au vrut să vadă pe Iisus; Filip s-⁠a dus cu Andrei și i-⁠a spus Domnului.

Înainte de înmulțirea pâinilor, Domnul l-⁠a întrebat pe Filip de unde vor cumpăra pâine pentru mulțime, ca să-⁠l încerce. La Cina cea de Taină Filip a cerut: „Doamne, arată-⁠ne nouă pe Tatăl și ne este de ajuns”. Răspunsul Domnului, că cine L-⁠a văzut pe El L-⁠a văzut pe Tatăl și că El este în Tatăl și Tatăl în El, ne-⁠a lăsat una dintre mărturiile cele mai limpezi despre unimea Fiului cu Tatăl.

Propovăduirea

După Cincizecime, spune Tradiția, Filip a propovăduit Evanghelia în Asia Mică și în alte ținuturi. Scrierea apocrifă Faptele lui Filip, dintr-⁠o vreme apropiată de Eusebiu, povestește că a fost trimis în Grecia, Frigia și Siria împreună cu sora sa Mariamne și cu Apostolul Bartolomeu. După Sinaxarul grec, a vestit Cuvântul și parților. Eusebiu amintește, după Policrat al Efesului, că Filip a avut fiice, că a fost îngropat la Hierapole, împreună cu două dintre ele, iar a treia a fost îngropată la Efes. Clement al Alexandriei spune că Filip a fost căsătorit și și-⁠a căsătorit fiicele.

Mucenicia

După Faptele lui Filip, el a vindecat-⁠o pe soția proconsulului din Hierapole și a câștigat-⁠o pentru credință, iar proconsulul, mâniat, a pus să fie chinuiți Filip, Bartolomeu și Mariamne. Filip și Bartolomeu au fost răstigniți cu capul în jos. Mulțimea, mișcată de cuvintele lui Filip de pe cruce, l-⁠a dat jos pe Bartolomeu, dar Filip n-⁠a vrut să fie eliberat și și-⁠a dat sufletul pe cruce. Alte izvoare spun că a fost decapitat. Sinaxarul grec spune că a murit mucenic la Hierapole și că racla cu trupul lui a împodobit mulți ani biserica ridicată acolo în cinstea lui.

Moaștele și cinstirea

Capul sfântului a fost cinstit de împărați precum Teodosie și Heraclie. După jefuirea Constantinopolului de către latini, în 1204, a fost dus în Cipru și păstrat în satul Arsos, iar înainte de 1788 a fost mutat în mănăstirea Sfintei Cruci din Omodos, unde se află și astăzi. O palmă se păstrează la mănăstirea Kykkos din Cipru, un deget la mănăstirea Neamț din România, iar părți din moaște la mănăstirile Dionisiu și Xenofont din Muntele Athos. O parte este venerată și în bazilica Sfinților Apostoli din Roma. În 2011 un arheolog italian a anunțat descoperirea, la Hierapole (azi Pamukkale, în Turcia), a unui mormânt gol, în centrul unei bazilici din secolul al IV-⁠lea sau al V-⁠lea; în 2012 Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a săvârșit acolo Sfânta Liturghie.

Biserica îl pomenește la 14 noiembrie, la 30 iunie în soborul celor doisprezece apostoli și la 31 iulie, la mutarea moaștelor în Cipru. Ziua de 14 noiembrie precede începutul Postului Nașterii Domnului, numit și Postul Sfântului Filip. Apostolul Filip nu trebuie confundat cu Filip, unul dintre cei șapte diaconi din Faptele Apostolilor.