Fantin cel Tânăr

Cuviosul Fantin cel Tânăr (Fantin din Calabria, Fantino il Giovane) a fost monah și sihastru, născut în Calabria în jurul anului 927 și mort în Grecia în anul 1000. Este numit „cel Tânăr” ca să fie deosebit de Fantin Făcătorul de minuni (cel Bătrân), un sfânt calabrez mai vechi. Izvoarele noastre nu dau data pomenirii.

S-⁠a născut în Calabria, într-⁠un loc numit „cel mai apropiat de Sicilia”, din părinți care se numeau Gheorghe și Vriena. Încă din copilărie a fost dus la sfântul Ilie Peșteranul, căruia i s-⁠a încredințat educația duhovnicească a copilului. La treisprezece ani s-⁠a făcut monah și a lucrat ca bucătar, apoi ca portar. La treizeci și trei de ani a devenit sihastru în ținutul muntelui Mercurion, în nordul Calabriei, unde se întemeiaseră multe mănăstiri și sihăstrii după rânduiala bazilitană. A dus o viață de aspră nevoință, mâncând numai legume crude și petrecându-⁠și vremea copiind manuscrise. A avut și o vedenie a cerului și a iadului.

A trăit și ca sihastru, și ca monah și egumen. Și-⁠a înduplecat părinții bătrâni, pe cei doi frați ai săi, Luca și Cosma, și pe sora lui, Caterina, să intre în viața monahală. Când s-⁠a făcut sihastru, a lăsat pe fratele Luca în fruntea mănăstirii de călugări pe care o întemeiase. Deși sihastru, se întorcea adesea din sălbăticie ca să fie călăuză și învățător duhovnicesc ucenicilor săi, între care Nil cel Tânăr și Nicodim din Mammola.

Mănăstirea întemeiată de el a fost nimicită de corăbierii musulmani încă în timpul vieții lui. Un înger i-⁠a spus să propovăduiască în Grecia. A plecat din Calabria cu doi ucenici, Vitalie și Nichifor. În timpul călătoriei, pe corabie s-⁠a sfârșit apa de băut. Se spune că Fantin a făcut semnul crucii peste un vas plin cu apă de mare și a prefăcut-⁠o în chip minunat în apă bună de băut. A vizitat Corintul, Atena și Larisa, unde a locuit lângă mormântul sfântului Ahile al Larisei. A trăit patru luni într-⁠o mănăstire închinată sfântului Mina, lângă Salonic, apoi în afara zidurilor cetății. În Salonic a vindecat bolnavi și a făcut pe un judecător nedrept să se pocăiască. I se atribuie și împiedicarea unei cuceriri a cetății de către bulgari. A murit în Grecia. Viața lui greacă din veacul al XI-⁠lea a fost editată și tradusă în italiană de Enrica Follieri.