Albuin

Sfântul Ierarh Albuin a fost episcop de Säben și apoi de Brixen, în Tirol, și a adormit la 5 februarie 1005, 1006 sau 1007 la Brixen. S-⁠a născut în Carintia, în secolul al X-⁠lea, în neamul nobil al Aribonilor. Era fiul marcgrafului Albuin al Carintiei și al soției sale, Hildegard, rudă cu familia regelui Henric al II-⁠lea. Pentru studiile lui la școala domului din Brixen, mama i-⁠a lăsat marea moșie Stein, de lângă Möchling, în valea Drau. A fost sfințit episcop în jurul anului 975; la 8 septembrie 977 este amintit pentru prima oară ca episcop al „Bisericii din Säben și Brixen”, într-⁠un act prin care împăratul Otto al II-⁠lea îi dădea curtea Reifnitz din Carintia.

Episcopul a vrut să-⁠și aibă reședința într-⁠un loc mai ușor de ajuns și teritoriile mai ușor de străbătut, ca să fie mai aproape de centrul eparhiei. De aceea, în jurul anului 990, a mutat scaunul episcopal de pe stânca Säben în câmpia Brixenului, devenit între timp oraș mai mare și centru cultural al ținutului. Măsura a atins și ocrotitorul domului din Brixen: în locul Sfântului Ștefan s-⁠a cinstit acum Sfântul Cassian, ocrotitor al Säben-⁠ului, ca să se păstreze și religios continuitatea dintre Säben și noul scaun. A fost însoțitorul împăratului Otto al II-⁠lea în războaiele lui. Împăratul a întărit privilegiile de imunitate din vremea carolingienilor și a recunoscut protecția episcopală. Urmașul lui, Henric al II-⁠lea, i-⁠a adus alte pământuri, între care Regensburg, Carniola și Villach; în 1004 i-⁠a dat stăpânirea Veldes din Carniola. Școala domului din Brixen este pomenită pentru prima oară în vremea lui. A însoțit pe regele Henric al II-⁠lea în expediția în Italia împotriva lui Arduin de Ivrea, înainte să moară în 1006.

Albuin a fost cinstit ca sfânt încă din secolul al XI-⁠lea și a fost trecut în Martirologiul Roman. Ziua lui este 5 februarie, după calendarul apusean (stil nou). Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.