Teodula din Anazarva

Sfânta Mucenică Teodula din Anazarva a trăit în cetatea Anazarva (Anazarbus), în Asia Mică, în vremea domniei împăraților romani Dioclețian (284-305) și Maximian (305-311). Este cinstită ca sfântă în Biserica Catolică și în cea Ortodoxă. Biserica Ortodoxă o pomenește la 5 februarie după calendarul vechi (18 februarie pe stilul nou), iar un izvor dă și 18 ianuarie.

Se cunosc puține despre viața ei. Viața ei spune că, atunci când a fost adusă să aducă jertfă zeilor romani, a suflat doar, și statuia împăratului îndumnezeit Hadrian s-⁠a făcut țărână înaintea ei. A supraviețuit și multor chinuri, iar guvernatorul roman Pelagiu a murit privind unul dintre ele. După tradiție, a întors la creștinism pe chinuitorul ei, înainte de a fi omorâți amândoi. Un alt izvor spune că, la chinuri, ea a întors la Hristos pe unul dintre chinuitori, Eladiu, care, mărturisind apoi credința, a fost ucis cu sabia.

Teodula s-⁠a ținut foarte vitează la judecată, iar judecătorul a numit-⁠o fără minte. Ea i-⁠a răspuns: „Fără minte sunteți voi, cei ce ați uitat pe singurul Dumnezeu adevărat și vă închinați pietrelor moarte”. Judecătorul a aruncat-⁠o la chinuri aprige, pe care Teodula le-⁠a răbdat cu bărbăție, și prin vitejia ei i-⁠a uimit pe mulți și i-⁠a întors la Hristos. Printre ei erau doi cetățeni de seamă, Macarie și Evagrie. Cu acești doi și cu mulți alții, Teodula a fost aruncată într-⁠un cuptor înroșit în foc, unde toți și-⁠au dat sufletul cu cinste și au fost învredniciți de Împărăția lui Hristos. După un izvor, ea ar fi pătimit împreună cu Boet, Evagrie și Macarie.