Ingenuin

Sfântul Ingenuin (Ingenuinus, în germană Jenewein) a fost al doilea episcop atestat istoric al Sabionei (Säben), în Tirol, mort în jurul anului 605. Este cinstit ca sfânt în Biserica Catolică din Tirolul de Sud; izvoarele noastre nu arată o glorificare ortodoxă. Este pomenit la 5 februarie.

Se știu puține despre viața lui. A fost probabil episcop al Sabionei din 577 până la moarte, în jurul lui 605, și de neam roman. Episcopia lui cuprindea o mare parte din fosta provincie Raetia Secunda, disputată în vremea aceea între longobarzi și franci. Numele Ingenuinus înseamnă, probabil, „cel mic îngenuncheat”, iar în Evul Mediu a fost germanizat în Jenewein.

Între 588 și 590 a luat parte la sinodul de la Marano, lângă Aquileia. În 590 francii au invadat valea Adigelui prin pasul Reschen și au distrus câteva cetăți longobardo-⁠romane. În vremea asediului cetății Verucca, lângă Trento, Ingenuin a ținut legătura cu episcopul Agnell al Trentoului. În 591, împreună cu alți episcopi, a semnat un act către împăratul Mauriciu, în care se împotrivea papei Grigore cel Mare, în disputa Celor trei capitole.

Fiindcă a suferit de pe urma atacurilor longobarzilor arieni, ale baiuvarilor păgâni și ale slavilor, a fost cinstit ca mucenic între mijlocul secolului al X-⁠lea și începutul secolului al XII-⁠lea; în vremea noastră este cinstit ca mărturisitor. A murit la Säben și a fost probabil îngropat întâi acolo. Mai târziu, în jurul lui 990, moaștele i-⁠au fost mutate în catedrala din Brixen. În 1982 s-⁠a descoperit la Säben un mormânt de episcop din vremea lui. Este numit ocrotitor al oamenilor muntelui și, împreună cu Sfinții Cassian și Albuin, al treilea ocrotitor al eparhiei Bozen-⁠Brixen.