Alexandru Andreev

Sfântul sfințit mucenic Alexandru Andreev (1901-1937) a fost protoiereu al Bisericii Ortodoxe Ruse, preot la Moscova și la Reazan, osândit la moarte în lagăr și împușcat în regiunea Novosibirsk în 1937. A fost numărat între sfinți în august 2000 de Sinodul Arhieresc Jubiliar, ca sfințit mucenic. Se pomenește la 22 octombrie (stil vechi).

Tinerețea

S-⁠a născut într-⁠o familie de lucrător într-⁠o fabrică de bere; tatăl se numea Alexandru, mama Elena. Fratele său Boris, ipodiacon-⁠șef al arhiepiscopului Iuvenalie al Reazanului, a fost împușcat. A fost credincios din copilărie. A terminat școala orășenească din Moscova, specialitatea contabil, și în 1918-1919 a lucrat ca scrib la un spital de evacuare. Din 1919 a fost novice la mănăstirea Înălțării din Moscova, apoi ipodiacon al arhiepiscopului Tihon (Obolenski) al Uralului și al Nikolaevului. A învățat teologia sub îndrumarea acestuia, care l-⁠a hirotonit în 1921 diacon și apoi preot necăsătorit, la Uralsk.

Preot la Moscova

Din 1922 a slujit la Moscova, ca al doilea preot la biserica Învierii din Kadaș, iar din 1924 ca paroh al bisericii Sofia de pe cheiul Sofiiskaia. A întemeiat pe lângă biserică o frăție de surori, cam treizeci de femei adânc credincioase, neintrate în monahism, care se adunau seara la discuții și agape și cântau stihuri duhovnicești. În zilele de duminică și de sărbătoare, în trapeza bisericii, din mijloacele enoriașilor și ale surorilor, se dădeau mese pentru săraci, cerșetori și orfani, la care veneau patruzeci până la optzeci de oameni lipsiți. Înainte de masă părintele Alexandru slujea molitfă, iar la sfârșit ținea de obicei o predică de chemare la o viață cu adevărat creștină. A făcut și reparații în biserică, la care a luat parte el însuși; pictorul V. A. Komarovski a refăcut frescele și a zugrăvit scene noi, iar părintele a adunat o bibliotecă bună de literatură ortodoxă.

Surghiunul în Kazahstan

La 25 martie 1929 a fost arestat, învinuit că, „fiind slujitor al cultului, a făcut agitație antisovietică printre credincioși, organizând și susținând o frăție de surori ilegală”. I s-⁠a mai pus în seamă că „s-⁠a rugat pentru cei uciși și pentru cei din temnițe, deschis, la amvon, în fața tuturor” și că frăția strângea bani pentru „clerul și membrii consiliilor bisericești aflați în surghiun și în temnițe”. La 10 mai 1929 a fost osândit la trei ani de surghiun în Kazahstan și a stat în 1929-1932 la Karkaralinsk. Vera Rihter, fiica mai mică a socialistului revoluționar Vladimir Rihter, surghiunit acolo, povestește că, atunci când tatăl ei a fost arestat în surghiun, cineva aducea zilnic dimineața devreme o sticlă de lapte la casa lor, pe care soția arestatului o ducea la închisoare. S-⁠a aflat apoi că laptele îl aducea Anna Diukova, rudă a preotului surghiunit Alexandru Andreev, care îl ajuta astfel pe tovarășul lui de surghiun, un socialist convins. Din acel timp părintele Alexandru a venit în fiecare sâmbătă la familia Rihter, iar aceștia veneau la preot la marile sărbători. Vera Rihter l-⁠a descris ca ceva mai înalt decât media, zvelt, cu o sutană neagră ce îi sublinia statura, cu profil de icoană și părul blond, ondulat, până la umeri, ideal pentru ea al chipului de preot ortodox.

La Reazan și mucenicia

În 1932 a fost eliberat, dar nu a avut voie să locuiască la Moscova și în alte orașe mari. A venit la Reazan, unde era arhiepiscop Iuvenalie (Maslovski), a fost numit al doilea preot la biserica Scârbilor din cimitir, apoi ridicat protoiereu și paroh al ei, și a fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai arhiepiscopului. A fost apropiat duhovnicește și de vicarul eparhiei, episcopul Ignatie (Sadkovski) de Skopin.

La 14 ianuarie 1936 a fost arestat și ținut la închisoarea Taganka din Moscova; la interogatorii s-⁠a purtat cu încredere și liniște, n-⁠a pârât pe nimeni și a respins toate învinuirile. La 4 aprilie 1936 a fost osândit „pentru participare la un grup contrarevoluționar” la cinci ani de lagăr și a ispășit în secția Susloviski din Siberia de Vest. În septembrie 1937 a fost arestat în lagăr, învinuit de participare la un „grup contrarevoluționar” pe care l-⁠ar fi condus arhiepiscopul Serafim (Samoilovici), și, osândit la moarte de troica NKVD pentru regiunea Novosibirsk, a fost împușcat.