Sari la conținut

Sfântul Sfințit Mucenic

Alexandru Levițki

Preot rus, mort mucenic pentru credința în Hristos în vremea prigoanei comuniste.

Prăznuire
26 septembriestil vechi 9 octombrie
Adormit
1937secolul XX

Viața

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Levițki (1876-1937) a fost protoiereu la biserica Sfintei Treimi de la Samoteka, în Moscova, și a fost împușcat la 9 octombrie 1937, la Butovo. Se pomenește la 9 octombrie, la 29 mai, cu noii mucenici din Butovo, la 5 septembrie, cu sfinții Moscovei, și la 10 decembrie, cu noii mucenici și mărturisitori din Radonej.

S-⁠a născut în 1876 la Moscova, în familia preotului Mihail Ivanovici Levițki. A terminat în 1900 Academia Duhovnicească din Moscova și a fost numit profesor de istorie civilă și literatură la școala eparhială Mariinski, și de limba rusă și literatură la școala de fete Filaretovski. La 12 martie 1904 a fost rânduit preot la biserica Sfintei Treimi din Slobozia Treimii, numită mai târziu Sfânta Treime de la Samoteka, unde în vremea prigoanelor a avut reședința Patriarhul Tihon. A fost conducătorul școlii parohiale și profesor de religie. Din 1905 a predat religia la gimnaziul al cincilea de fete, iar din 1906 la gimnaziul de băieți înființat de A. V. Adolf. În 1911 a fost numit membru în consiliul parohial. În 1917 a primit cruce pectorală, iar în 1921 a fost ridicat la rangul de protoiereu.

Prima arestare

În primăvara lui 1923, în biserică a fost numit un paroh nou, care a recunoscut pe reînnoitori; ceilalți preoți de acolo s-⁠au alăturat lui, și părintele Alexandru a fost silit să părăsească biserica. De dragul păstoriților a ales totuși să mai rămână un timp. Neînvoindu-⁠se să recunoască pe „bisericoșii vii”, a ajuns într-⁠o situație grea duhovnicește și primejdioasă practic, din pricina neplăcerilor pe care i le puteau pricinui reînnoitorii. La 30 iunie 1923 a dat parohului o cerere în care scria că nu are nimic comun cu comunitatea reînnoitoare nou-⁠înființată, și de la 1 iulie a încetat slujirea în biserică; la 6 iulie 1923 a fost arestat și închis la Butârka. A fost învinuit de agitație antisovietică, adică de a fi inițiatorul unei adunări parohiale al cărei președinte reînnoitorii voiau să fie Krasnițki, dar enoriașii bisericii erau categoric împotrivă. La anchetă a spus că niciodată nu a ținut cuvântări cu caracter politic, ci în predicile religioase tâlcuia învățătura creștină și cât de puțin i se potrivește viața creștinilor de azi; că a recunoscut hotărârile Administrației Bisericești Supreme, dar a aparținut și aparține vechii Biserici Ortodoxe, condusă de Patriarhul Tihon; că față de măsurile guvernului are o atitudine pozitivă, dar nu se socotește în drept să-⁠i găsească greșeli. La 18 septembrie 1923 anchetatorul a concluzionat că, din lipsa unor dovezi suficiente, vinovăția nu a putut fi dovedită, și la 22 septembrie Colegiul OGPU a hotărât eliberarea lui.

În 1924 a fost numit la biserica Întristaților de lângă spitalul Ecaterina, unde a slujit până în 1926, apoi la biserica Schimbării la Față din Spasskoe, în Moscova, și apoi la biserica Semnului din satul Hovrino, regiunea Moscova, unde a slujit până la arestarea din timpul prigoanelor în masă de la sfârșitul anilor treizeci.

Arestarea din 1937

La 22 martie 1937 un membru al sovietului raional a depus plângere la NKVD: ar fi că soții Levițki, constructori, fac agitație antisovietică, nu îngăduie să se cânte cântece revoluționare, nu lasă să li se bage în casă electricitatea și radioul și nu recunosc autoritățile. La 10 septembrie 1937 părintele Alexandru a fost arestat și închis la Butârka. La anchetă, întrebat ce vorbește când se adună la el cunoscuți, a răspuns că sunt convorbiri obișnuite, de casă; întrebat dacă se recunoaște vinovat de agitație antisovietică, a răspuns: „Nu, nu mă recunosc vinovat”. Doi vecini, chemați ca martori, au spus că soții Levițki se împotrivesc măsurilor politice și culturale, sunt mereu închiși, că la ei vin persoane de rang duhovnicesc și că aceasta stârnește bănuieli, că sunt foarte răi cu copiii pionieri, nu îi lasă să se joace în curte, nu îngăduie radioul și cântecele. La 8 octombrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Protoiereul Alexandru Levițki a fost împușcat a doua zi, la 9 octombrie 1937, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul Butovo, lângă Moscova.

Prăznuiți în aceeași zi 26 septembrie