Ioan Teologul

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul a fost ucenicul pe care îl iubea Iisus. Biserica îl cinstește ca autor al celei de-⁠a patra Evanghelii, al celor trei epistole care îi poartă numele și al Apocalipsei. A trăit până la adânci bătrâneți și s-⁠a mutat la Domnul la Efes, spre sfârșitul veacului I. Numai lui, dintre ucenicii nemijlociți ai Domnului, Biserica i-⁠a dat numele de „Teologul”.

Ucenicul iubit

Era fiul lui Zebedeu și al Salomeei, fiica Sfântului Iosif Logodnicul, după sinaxar, și fratele Apostolului Iacov. Domnul i-⁠a chemat pe amândoi frații lângă Marea Galileii, iar ei și-⁠au lăsat tatăl și L-⁠au urmat. Domnul i-⁠a numit „fiii tunetului”. Ioan era iubit în chip deosebit pentru dragostea sa jertfelnică și pentru curăția sa fecioarească.

Ioan a fost unul dintre cei trei apostoli cei mai apropiați de Hristos: a fost de față la învierea fiicei lui Iair și la Schimbarea la Față de pe Muntele Tabor. La Cina cea de Taină s-⁠a odihnit la pieptul Domnului și a întrebat cine este vânzătorul. A mers după Domnul legat până în curtea arhiereilor Anna și Caiafa și apoi până la Golgota. La poalele Crucii a stat cu Maica Domnului și a auzit cuvintele: „Iată mama ta”. De atunci a purtat grijă de Preasfânta Fecioară până la Adormirea ei.

Propovăduirea la Efes și exilul

După Adormirea Maicii Domnului, Ioan a plecat să vestească Evanghelia în Efes și în alte cetăți din Asia Mică, împreună cu ucenicul său Prohor. Corabia lor a fost lovită de furtună, iar Ioan a rămas în adâncul mării. Prohor a ajuns singur la țărm, iar în ziua a paisprezecea a găsit valurile aruncând la mal un om în care l-⁠a cunoscut pe Ioan, păstrat de Domnul în viață. La Efes, propovăduirea lui a fost însoțită de atâtea minuni, încât numărul credincioșilor creștea în fiecare zi.

În timpul unei prigoniri, sinaxarul grec și cel ortodox american amintesc de Nero, Ioan a fost adus la judecată la Roma și osândit la moarte. A băut o cupă cu otravă fără să pățească nimic și a ieșit nevătămat dintr-⁠un cazan cu untdelemn fierbinte. Apoi a fost trimis în surghiun pe insula Patmos, unde a rămas mulți ani, a vindecat bolnavi, a alungat duhurile rele din templele păgâne și a luminat locuitorii insulei cu Evanghelia. Alte izvoare așază surghiunul sub împăratul Domițian.

Apocalipsa, Evanghelia și epistolele

Pe Patmos, retras cu Prohor într-⁠un loc pustiu și după un post de trei zile, Ioan a primit descoperirea pe care a spus-⁠o ucenicului său ca să o scrie. Astfel a fost scrisă Apocalipsa, după sinaxar în jurul anului 67, cu proorocii despre încercările Bisericii și despre sfârșitul lumii. Întors la Efes după ce a fost slobozit, i-⁠a învățat pe creștini să se ferească de învățătorii mincinoși. În jurul anului 95, la cererea credincioșilor, a scris Evanghelia, care începe cu cuvintele „La început era Cuvântul”. Adâncimea învățăturii sale despre Fiul lui Dumnezeu i-⁠a adus numele de Teologul. Vulturul, simbolul înălțimii cugetării lui, este semnul lui în iconografie.

În cele trei epistole vorbește despre iubirea de Dumnezeu și de aproapele. De aceea Biserica îl numește Apostolul iubirii. Sfântul Ioan le spunea mereu ucenicilor, la bătrânețe: „Fiilor, iubiți-⁠vă unii pe alții”, iar când l-⁠au întrebat de ce repetă aceasta, a răspuns că este porunca Domnului și că ajunge numai de ar fi împlinită. Sinaxarul mai povestește că, bătrân, a pornit în pustie după un tânăr rătăcit, ajuns în ceata unor tâlhari, și l-⁠a întors la pocăință prin dragostea lui.

Adormirea și cinstirea

Sfântul Ioan s-⁠a mutat la Domnul la mai bine de o sută de ani, rămas ultimul martor ocular al vieții pământești a Mântuitorului, în vremea lui Traian, după tradiție. A fost singurul dintre apostoli care nu a murit mucenic. Înainte de sfârșit a ieșit în afara Efesului cu ucenicii și le-⁠a poruncit să-⁠i sape un mormânt în formă de cruce. S-⁠a culcat în el și i-⁠a rugat să-⁠l acopere cu pământ. Când alții au deschis mormântul, l-⁠au găsit gol. În fiecare an, la 8 mai, din mormânt ieșea un praf fin, pe care credincioșii îl luau și se vindecau de boli.

De aceea Biserica prăznuiește mutarea la Domnul a Apostolului la 26 septembrie, iar la 8 mai pomenește praful tămăduitor din mormântul lui. Mormântul se socoate a fi în fosta bazilică Sfântul Ioan din Efes. Sinaxarul grec arată că în Constantinopol exista, încă din veacul al IV-⁠lea, o biserică a Teologului la Hebdomon, înnoită din temelii în veacul al IX-⁠lea de împăratul Vasile Macedoneanul. Pe Patmos se află mănăstirea Sfântul Ioan Teologul și Peștera Apocalipsei.