Atanasie Dokukin

Sfântul Sfințit Mucenic Atanasie Dokukin (1899-1937) a fost preot într-⁠un sat din regiunea Moscovei și a fost împușcat la 9 octombrie 1937, la Butovo. Se pomenește la 9 octombrie și, în sobor, la 29 mai, cu Noii Mucenici din Butovo, la 1 august, cu sfinții din Kursk, la 5 septembrie, cu sfinții din Moscova, și la 10 decembrie, cu noii mucenici și mărturisitori din Radonej.

S-⁠a născut la 18 ianuarie 1899 în satul Verhni Liubaj, din ținutul Fatej, gubernia Kursk, într-⁠o familie de țărani, a lui Vasile Dokukin. Când a împlinit cincisprezece ani i-⁠au murit tatăl și mama, și a trecut în casa mătușii sale. După ce a terminat școala cu două clase, a fost din 1914 citeț la o biserică din ținutul Fatej. În 1923, mitropolitul Nazarie al Kurskului și Oboianului l-⁠a hirotonit diacon la biserica Sfântului Arhanghel Mihail din satul Linți, iar în 1925 l-⁠a hirotonit preot la biserica Intrării în Biserică a Maicii Domnului din satul Kocetno, raionul Lgov.

În 1933 autoritățile l-⁠au arestat pentru neplata impozitelor și l-⁠au osândit la trei ani de lagăr de muncă. Eliberat în 1935, a fost trimis să slujească la biserica din satul Starikovo, raionul Taldom, regiunea Moscova. În august 1936 a fost mutat la biserica Sfântul Nicolae din satul Nikulskoe, unde a slujit până în ziua arestării.

La 3 septembrie 1937, un lucrător NKVD a ascultat un martor mincinos, păstorul colhozului local, care a acceptat să semneze mărturia de care avea nevoie NKVD. La 4 septembrie părintele Atanasie a fost chemat la secția de miliție pentru anchetă, dar, fiindcă toți lucrătorii NKVD erau ocupați, l-⁠a întrebat o funcționară de la pașapoarte, doar despre viața lui. La 11 septembrie a fost totuși arestat și a stat întâi în închisoarea din orașul Zagorsk. La 14 septembrie anchetatorul l-⁠a întrebat dacă se recunoaște vinovat de răspândirea unor zvonuri împotriva puterii despre război și de agitație împotriva puterii sovietice. Preotul a răspuns că nu se recunoaște vinovat, fiindcă nu a făcut așa ceva.

La 15 septembrie ancheta s-⁠a încheiat și a fost mutat într-⁠o închisoare din Moscova, unde a fost interogat din nou, la 22 septembrie. A spus că primise o dare fixă în 1932, că din 1919 fusese lipsit de drept de vot, iar în 1933 gospodăria îi fusese luată ca „chiabură”. Întrebat dacă se recunoaște vinovat de lucrare contrarevoluționară, a răspuns: „Nu”. La 26 septembrie, troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. A fost împușcat la 9 octombrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună, necunoscută, pe poligonul Butovo de lângă Moscova.