Alexandru Popov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Popov (1869-1918) a fost preot în satul Travianskoe, din ținutul Kamîșlov, și a fost ucis de ostașii roșii, împreună cu opt țărani, în vara lui 1918. Se pomenește la 23 iulie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, și la 11 februarie, cu sfinții Ekaterinburgului. A fost trecut în rândul noilor mucenici ruși la 17 iulie 2002.

S-⁠a născut la 20 octombrie 1869 în satul Kliuciki, din ținutul Osa, gubernia Perm, în familia unui slujitor al bisericii. În 1884 a terminat școala duhovnicească din Ekaterinburg, iar în 1890 seminarul din Perm. În același an s-⁠a căsătorit și a început să slujească Biserica ca citeț la biserica Sfintei Treimi din satul Brusneatskoe, iar din 1892 ca diacon, apoi ca preot la biserica Intrării în Biserică a Maicii Domnului din satul Travianskoe, ținutul Kamîșlov. Biserica aceasta a rămas ultimul lui loc de slujire. Părintele Alexandru a fost un om activ: pe lângă îndatoririle pastorale, a predat religia la școala bisericească din satul Bolșaia Griaznuha, a fost membru al societății de ajutor reciproc a celor ce învață și au învățat în școlile bisericești, și membru al Societății misionare ortodoxe care lucra cu vechii-⁠credincioși. În 1897 a fost mutat pe primul loc de preot al bisericii. În 1904 a fost întărit ca președinte al epitropiei bisericii, iar curând a fost numit anchetator pentru al doilea district al ținutului Kamîșlov, cu douăzeci și nouă de sate mari. În 1910 a înființat în parohia lui o societate de trezvie, cu trei sute patruzeci și doi de membri, iar în 1912 a fost numit catihet pentru anul 1913. A primit brâul preoțesc, scufia, camilafca și ordinul Sfânta Ana clasa a treia.

În vara lui 1918, când Armata Albă înainta, un detașament roșu condus de P. Podporin se retrăgea prin uzina Kamenski, lăsând în urmă amintirea unor răfuieli cumplite asupra populației pașnice, mai ales asupra clerului. La 8/21 iulie 1918, în satul Travianskoe, ostașii roșii l-⁠au arestat pe preotul Alexandru Popov și pe nouă țărani și i-⁠au dus lângă calea ferată, într-⁠un loc numit Polovinnoe. Aici, eliberând pe unul dintre cei prinși, au început să-⁠i chinuiască pe cei nevinovați. Unii săteni le-⁠au auzit strigătele și gemetele, dar nimeni nu a îndrăznit să vină în ajutor. Părintelui Alexandru i-⁠au fost rupte coloana vertebrală, brațul și falca și i-⁠au fost tăiate degetele; apoi preotul schilodit a fost ridicat pe baionete. Cu nu mai puțină cruzime au fost uciși și ceilalți. Trupurile au fost aruncate într-⁠o râpă, de unde sătenii le-⁠au luat curând. La 15/28 iulie preotul și enoriașii au fost îngropați în piața din fața bisericii în care el slujise mai bine de douăzeci și cinci de ani.

La 16 noiembrie 2006, surorile și lucrătorii mănăstirii Noua Tihvin din Ekaterinburg au așezat o cruce la locul morții sfântului mucenic. Comisia eparhială de canonizare a aflat numele enoriașilor care au murit odată cu părintele Alexandru și locul muceniciei lor, în pădurea Polovinnîi, la un kilometru și jumătate de sat.